Archive for Pedofilie și abuz sexual al copilului

„Pedofil”, o categorie inutilă

Unii (de exemplu, Herek, 1991) argumentează că cei care fac sex cu copii sunt mai degrabă „pedofili” decât „homosexuali” adevărați. Această deosebire complexă de diagnostic nu este foarte utilă. Termenul „pedofil” este chiar mai recent și mai ambiguu decât termenul „homosexual”. Relatările din ziare tratează adesea „pedofil” ca fiind sinonim cu „molestator al copilului”, așa cum fac și unii susținători ai sexului bărbat-băiat (de exemplu, O’Carroll, 1980). Dar Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (Asociația Americană de Psihiatrie, 1994) specifică faptul că „tulburarea” dorinței pentru copii/de a face sex cu copii trebuie să dureze cel puțin 6 luni (p. 528). Foarte puțini dintre respondenții homosexuali care au raportat sex cu copii în Bell & Weinberg (1978) sau Jay & Young (1979) ar justifica diagnosticul de „pedofil”.

Evreii ortodocși permit unei fete să fie căsătorită la vârsta de 3 ani, dar consumarea așteaptă până ce are păr pubian sau până ajunge la vârsta de 12 ani. Legea romană și legea bizantină permiteau căsătoria fetelor la 12 ani și căsătoria băieților la 14 ani (Lacaratos & Poulaku-Rebelakou, 2000), în vechea lege engleză vârsta consimțământului sexual pentru sexul cu o persoană de sex opus era pentru fete de 10 ani și pentru un băiat de 13 ani, iar în 1900 recensământul făcut în SUA avea o categorie pentru fetele între 10-15 ani „căsătorite și care lucrează”. Cu siguranță, nu toți bărbații care au trăit sub acele legi și au făcut sex cu fete pe care noi le considerăm minore aveau „tulburarea” „pedofilie”. Cei care încalcă legea vârstei consimțământului din societatea lor sunt delincvenți, dar proporția unor asemenea delincvenți care au o „tulburare” este discutabilă.

Legătura dintre bărbații cărora le place sexul cu persoane de același sex și încearcă să includă băieții în activitatea lor sexuală are o lungă istorie. Didahia din secolul 2 poruncea „să nu corupi băieți”, iar în secolul 4 legea romană, ca și legea bizantină și cea engleză, condamna deja cu severitate sexul homosexual cu băieți.

Încercarea mișcării homosexuale de a elimina legile împotriva sexului băiat-bărbat a primit atenție atât în Europa, cât și în SUA în ultimele patru decenii (Ruda, 1982). În consecință, Pedofilia: cazul radical a lui Tom O’Carroll (1980), care argumentează în favoarea legalizării sexului bărbat-băiat, a fost recenzată favorabil în The Advocate [revista homosexuală cu cea mai largă circulație] și publicată de Alyson [pe vremea aceea, cea mai mare editură de orientare homosexuală]. Cei în favoarea sexului „intergenerațional” au mărșăluit sub banere descriptive în multe parade pentru drepturile homosexualilor, de la San Francisco la New York și până la Berlin. Consecvența dintre istoria pederastiei, sexul raportat cu copii (Bell & Weinberg, 1978), sentimentele pozitive raportate față de sexul cu copii (Jay & Young, 1979), studiile empirice despre interacțiunea sexuală profesor-elev și înfățișarea publică a mișcării homosexuale este demnă de atenție.

Referințe

Bell, A. P. & Weinberg, M. S. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster

Herek (1991) Myths about sexual orientation: A lawyers guide to social science research. Law and Sexuality, 1:133-172

Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. New York: Summit

Lascaratos, J. & Poulakou-Rebelakou, E. (2000) Child sexual abuse: historical cases in the Byzantine Empire (324-1453 A. D.). Child Abuse & Neglect 24, 1085-1090

O’Carroll, T. (1980) Paedophilia: the radical case. Boston: Alyson

Rueda, E. T. (1982) The Homosexual Network: Private Lives & Public Policy. Old Greenwich, CT: Devin Adair

[“Pedophilie”, Not A Useful Category. Extras din Are Over A Third of Foster Parent Molestations Homosexual? Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Este adevărat că cei care molestează sexual copii de același sex sunt pedofili și nu sunt de fapt homosexuali? Cei mai mulți așa-numiți molestatori homosexuali nu sunt de fapt pedofili heterosexuali?

Termenul „pedofil” a fost inventat de psihiatri pentru a-i clasifica pe cei care au interese sexuale pentru copii. Termenul încearcă să descrie motivația și dorințele interioare ale unui abuzator al copilului. De asemenea, el este folosit în mod obișnuit de „experții” în abuzul sexual și de academicieni pentru a „explica” faptul că abuzul sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin nu este un exemplu de homosexualitate, ci mai degrabă de pedofilie (când victima este un copil) sau poate de efebofilie (când victima este un adolescent).

Problema cu astfel de termeni este că motivațiile și dorințele sunt dificil de definit exact și se pot schimba în timp sau în circumstanțe diferite. Comportamentul este nu numai mai ușor de evaluat și cuatificat, dar este în general cea mai bună reflectare a motivațiilor unei persoane. De aceea la începutul epidemiei de SIDA, Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) au încetat să eticheteze indivizii după orientarea sexuală și i-au clasificat în schimb după comportament (de exemplu, bărbați care fac sex cu bărbați [BSB]). Conform acestei aprecieri, toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin sunt cazuri de molestare homosexuală, la fel cum toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex feminin sunt cazuri de molestare heterosexuală.

Dar mai există o diferență importantă. În timp ce psihiatria a definit pedofilia ca un interes sexual primar sau exclusiv față de copii, în realitate foarte puțini indivizi se potrivesc acestei definiții. Vasta majoritate a molestatorilor fac sex și cu adulți (adesea cu partenerul de căsătorie) sau cu indivizi de diferite vârste. Aceasta este adevărat în special pentru molestatorii copilului care abuzează homosexual, care adesea susțin că au orientare homosexuală sau dorințe homosexuale.

Studiile pe molestatorii copilului demonstrează că abuzatorii se identifică frecvent pe ei înșiși ca fiind homosexuali sau ca având înclinații homosexuale. Într-un studiu unde întrebarea s-a pus direct, 86% dintre bărbații care au abuzat sexual băieți s-au etichetat pe ei înșiși ca bisexuali sau homosexuali.[1] Alte investigați, pe grupuri de molestatori ai copilului condamnați (care a inclus toate tipurile de abuzatori și victime atât băieți, cât și fete), au raportat că proporția celor care erau homosexuali sau care aveau „experiențe homosexuale semnificative” a variat de la 22% la 60%.[2]

Legătura dintre homosexualitate și abuzul sexual al copilului este documentat și de studii pe scară largă făcute de homosexualii înșiși, sub conducerea unor cercetători favorabili homosexualilor. Studiul Kinsey original din 1948[3] a găsit că 28% dintre bărbații homosexuali nedelincvenți și 20% din întregul eșantion de homosexuali au recunoscut că, fiind adulți (18 +), au făcut sex cu băieți în vârstă de 15 ani sau mai puțin. Studiul ulterior al Institutului de Cercetare Kinsey din 1970[4] a găsit un rezultat similar: 23% dintre respondenți au recunoscut că au făcut sex ilegal cu băieți în vârstă de 16 ani sau mai mici când ei înșiși aveau cel puțin 21 de ani. Idem pentru studiul Raportul Homosexual din 1979 făcut pe 4300 de bărbați homosexuali, care a raportat că 22% au recunoscut abuzul sexual ilegal al copilului de tip homosexual.[5]

În realitate, cei cu interese homosexuale tind să fie destul de flexibili sexual, spre deosebire de cei care susțin că nu au dorințe homosexuale. Un studiu național aleator a găsit că majoritatea bărbaților care se autoidentificau ca fiind homosexuali fuseseră excitați sexual de persoane de sex opus (73%), făcuseră sex cu persoane de sex opus la vârsta adultă (54%), erau în prezent atrași sexual de persoane de sex opus (54) și/sau fuseseră îndrăgostiți de o membră al sexului pus (66%).[6] Alte studii au raportat că nu mai mult de 1-5% dintre cei care recunosc că sunt homosexuali susțin că au făcut sex numai cu bărbați. Majoritatea covârșitoare recunosc, de asemenea, că au făcut sex cu femei.[7]

Niciunul dintre participanții la studiul ulterior citat mai sus al Institutului Kinsey nu a susținut că este pedofil în sensul de a fi făcut sex exclusiv sau în principal cu copii. Toți cei 23% care au recunoscut sexul ilegal cu băieți au spus că minorii au reprezentat „jumătate sau mai puțin” dintre partenerii lor sexuali. Însuși cercetătorul sexual Alfred Kinsey a fost acuzat că era pedofil, dar fie că afirmația este sau nu adevărată, este bine documentat că nu era doar homosexual, având sute de parteneri homosexuali, ci era și căsătorit, avea copii și a făcut sex cu colegii lui și cu soțiile lor, ca și cu studenți.[8]

Referințe

[1] Erickson W. D. ș.a. (1988) Behavior patterns of child molesters. Archives of Sexual Behavior 17:77-86.

[2] Freund K. & Watson R. J. (1992) The proportions of heterosexual and homosexual pedophiles among sex offenders against children: an exploratory study. Journal of Sex & Marital Therapy 18:34-43; Freund K. ș.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex and Marital Therapy 10:193-200; Boston Globe (1988) Citat de A. Bass, 8 august; (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24; Knight R. A. (1991) Interviu la prezentarea sa Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. Eastern Psychological Association Convention, New York, 12 aprilie; Wasserman J. ș.a. (1986) Adolescent sex offenders, Vermont 1984. Journal American Medical Association 255:181-182; Marshal W. L. ș.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal Interpersonal Violence 6:323-336; Bradford J. M. W. ș.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-226.

[3] Kinsey A. ș.a. (1948) Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia: Saunders; Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.

[4] Bell A. P. & Weinberg M. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

[5] Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. NY: Summit.

[6] Cameron P. ș.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron P. ș.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-219.

[7] Roberts S. & Turner C. (1991) Male-male sexual contact in USA. Journal Sex Research 28:491-519.

[8] Jones J. H. (1997) Alfred C. Kinsey: A Public/Private Life. New York: W. W. Norton & Co.

[Is it true that same-sex child molesters are pedophiles and not really homosexuals? Are not most so-called homosexual molesters actually heterosexual pedophiles? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Care sunt faptele empirice despre abuzul sexual al copilului? Este homosexualitatea legată în mod disproporționat de abuzul sexual al copilului?

Pentru a răspunde la aceste întrebări avem nevoie de două informații de o importanță critică. Prima este prevalența indivizilor cu interese homosexuale și/sau care se angajează în comportament homosexual. Cele mai actuale estimări de la Centrele pentru Controlul Bolii arată că o mică parte – probabil nu mai mult de 3-4% – din populația masculină este în principal homosexuală sau bisexuală în preferințele sale. O altă proporție de 3-4% dintre bărbații adulți afirmă că au avut cândva întâlniri homosexuale. Deci în prezent homosexualitatea a fost experimentată de aproximativ 7% din populația masculină adultă, cu o participare mai activă afirmată de cel mult jumătate din acest procent.[1]

A doua informație este proporția abuzului sexual în copilărie care a implicat homosexualitatea. Studiile empirice arată, în mod foarte consecvent, că bărbații care fac sex cu bărbați (BSB) – mica minoritate la care am făcut referință mai sus – sunt răspunzători pentru aproximativ 30-40% din numărul total de cazuri de abuz sexual al copilului. Ceea ce înseamnă că 30-40% dintre toate abuzurile sexuale ale copilului implică fie contact bărbat-copil de gen masculin, fie contact femeie-copil de gen feminin, în principal primul tip de contact. Astfel încât, în timp ce majoritatea brută a tuturor cazurilor de abuz implică victime de gen feminin și contact bărbat-copil de gen feminin, o minoritate substanțială de cazuri – probabil mai mult de o treime – implică abuz homosexual (bărbat-copil de gen masculin).[2]

Referințe

[1] Purcell D. ș.a. (2012) Estimating the population size of men who have sex with men in the United States to obtain HIV and syphilis rates. The Open AIDS Journal 6:98-107.

[2] Human Rights Watch (2008) World Report (p. 52); Siegel J. M. ș.a. (1987) The prevalence of childhood sexual assault. American Journal of Epidemiology 126: 1141-1153; Cameron P. & Cameron K. (2003) Right or Wrong? Should the Boy Scouts Exclude Homosexuals? Colorado Springs: Family Research Institute.

[What are the empirical facts about childhood sexual abuse (CSA)? Is homosexuality disproportionately linked to CSA? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Ce proporție din relatările ziarelor despre molestarea copilului implică homosexualitatea?

de Dr. Paul Cameron & Dr. Kirk Cameron

Sumar: Molestează homosexualii copiii în mod disproporționat? Un studiu al relatărilor despre molestarea copilului, apărute la știrile din 8 ziare naționale în timpul primelor 9 luni ale anului 1995, a arătat că aproximativ 40% dintre relatările despre molestarea copilului în principalele orașe mari [din SUA, n. trad.] implică homosexualitatea. Un studiu pe internet pentru perioada 1989-1995, făcut de FirstSearch, a indicat un procent de 46%, iar într-un studiu făcut de Newsbank pentru perioada 1990-1995, 60% dintre molestări au fost homosexuale. Aproximativ jumătate dintre profesorii, îngrijitorii din centrele de zi și alți profesioniști care au fost prinși molestând copii, au molestat homosexual. Se argumentează că numeroase relatări din știrile care apar în ziare par să aproximeze cifrele incidenței molestării copilului de către cei care au un statut important în societate, dar supraraportează molestarea homosexuală în general.

Referințe: Psychological Reports, 1998, 82, 863-871

[Paul Cameron, Ph.D., Kirk Cameron, Ph.D., What Proportion of Newspaper Stories About Child Molestation Involves Homosexuality? Copyright © 2008 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Un predicator evanghelic, condamnat pentru agresarea sexuală a unui băiat de 13 ani, a fost arestat

Predicatorul evanghelic Gregorio Martinez, condamnat pentru agresarea sexuală a unui băiat de 13 ani și acuzat de crime sexuale împotriva a doi tineri în vârstă de 19 ani

Predicatorul evanghelic Gregorio Martinez, condamnat pentru agresarea sexuală a unui băiat de 13 ani și acuzat de crime sexuale împotriva a doi tineri în vârstă de 19 ani

Un predicator evanghelic, care a fugit din Statele Unite când un juriu l-a condamnat anul trecut pentru agresarea sexuală a unui băiat de 13 ani, a fost arestat în America Centrală.

În februarie anul trecut, unui juriu i-a luat mai puțin de 30 de minute ca să-l condamne pe Gregorio Martinez pentru contact criminal agravant, abuz al copilului și punerea în pericol a bunăstării unui copil. Lăsat în libertate pentru o cauțiune de 250000$, predicatorul, rezident în New Jersey, nu s-a prezentat la o audiere dinaintea pronunțării sentinței, câteva săptămâni mai târziu.

În timpul procesului, Martinez a fost acuzat de agresarea sexuală a unui tânăr de 19 ani. După condamnarea sa, autoritățile l-au acuzat de crime sexuale împotriva altor doi tineri, de asemenea, în vârstă de 19 ani. Martinez i-a cunoscut pe băiatul de 13 ani și pe cei trei tineri de 19 ani prin intermediul bisericilor din districtul Hudson.

Martinez, originar din Republica Dominicană,  a trecut din biserică în biserică în comunitatea penticostală latino din districtul Hudson. Când a avut loc atacul sexual, era diacon la Biserica Penticostală Third Bethesda din Union City.

Mai târziu a slujit ca și co-pastor al Bisericii Creștine Elohim din orașul Jersey. Tatăl lui Martinez, Arturo, slujește acum ca pastor acolo.

Pastorul bisericii la care stătea Martinez în Nicaragua a spus că nu-i cunoștea trecutul și că primise o scrisoare de recomandare pentru Martinez de la un pastor din New Jersey asociat cu Adunarea lui Dumnezeu, cea mai mare denominație penticostală din lume.

Pastorul respectiv, Verardo Acosta, a recunoscut că a scris scrisoarea după condamnarea lui Martinez, dar a spus că nu știa despre acuzarea sa.

Martinez riscă până la cinci ani de închisoare pentru condamnarea pentru molestare. Acum ar putea să riște acuzări suplimentare pentru fugă.

Sursa: nj.com

Iată un predicator foarte respectat. Martinez a fost condamnat anul trecut în New Jersey pentru molestarea unui băiat de 13 ani. Ulterior a fost acuzat de molestarea altor câțiva băieți. În loc să se înfățișeze la audierea dinaintea pronunțării sentinței, a fugit din țară. Pentru a se ascunde sau de rușine pentru ce le făcuse acelor băieți? Pentru a-și cerceta inima și a medita la durerea pe care a provocat-o? Pentru a contempla sinuciderea? Nu. A luat cu el o scrisoare de recomandare și a trecut fără probleme din biserică la biserică, predicând cu mândrie și producând cel puțin încă o victimă, în timp ce era căutat de autorități. În cele din urmă, a fost prins de poliția din Honduras și va fi extrădat în Statele Unite. Oameni buni, de aceea violatorii de copii nu ar trebui să fie primiți înapoi în bisericile cu copii. Ei vor continua să jefuiască inocența altora. Nu merită riscul.

Sursa: facebook.com/ChurchProtect

Ți-ai retrage copilul de la școală dacă s-ar întâmpla asta?

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Se presupune că școala publică este un loc unde copiii se simt în siguranță. În ultima vreme s-a pus mult accentul pe atacurile armate din școli și, în timp ce acestea sunt crime tragice, în școlile americane există o epidemie mult mai mare decât crimele armate. Aruncați o privire la știri. În fiecare zi cel puțin câteva școli apar la știri pentru atac sexual împotriva copiilor… literalmente. Se mai înfurie cineva la fel de tare ca mine din cauză că asta se întâmplă zi de zi? Mai simte cineva că de mult trebuia să devenim vocali, să intrăm în școli și să le cerem să ne spună ce pași urmează ca să ne protejeze copiii? Dacă nu vă aflați în acest punct, ar trebui să fiți. Este bine cunoscut faptul că vasta majoritate a crimelor sexuale împotriva copiilor nu sunt raportate niciodată. Există un număr estimat de 40 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului doar în SUA. Ceea ce înseamnă mai mult decât tot statul California, cel mai populat stat american. Sau am putea umple de aproape 5 ori orașul New York, la capacitatea sa de 8,337 milioane de locuitori. Dat fiind că așa stau lucrurile, câte abuzuri sexuale se întâmplă efectiv în școli? Poate că Brian Palmer[1] are dreptate când spune: „Probabil milioane.”

Îngăduiți-mi să adaug un alt fapt deprimant. Majoritatea profesorilor nu vor raporta niciodată abuzul suspectat și este și mai puțin probabil să raporteze dacă un coleg este suspectat de abuzarea unui copil. Pentru a complica și mai mult problema, câteva state americane au legi neclare cu privire la raportorii mandatați și la procesul pentru raportarea abuzului suspectat. Iată un clip[2] cu deputatul de California George Miller, vorbind despre surprinderea sa cu privire la aceasta.

Fără intenția de a-l ofensa pe domnul Miller, genul acesta de oameni neinformați ne conduc țara. Este datoria lor să se mențină informați și să facă ceva pentru a face raportarea mai ușoară. Și îngăduiți-mi să clarific ceva cititorii mei: nu este obligatoriu să fii raportor mandatat ca să raportezi o crimă! Oricine poate (și ar trebui) să raporteze crimele suspectate împotriva copiilor. Ceea ce mă conduce la următoarea situație.

Matthew LoMaglio, profesorul care a abuzat sexual un elev în vârstă de 8 ani, a fost condamnat la 4 ani de închisoare.

Matthew LoMaglio, profesorul care a abuzat sexual un elev în vârstă de 8 ani, a fost condamnat la 4 ani de închisoare.

Un procuror din New York, care a trimis recent în închisoare un profesor de gimnastică pentru atacarea sexuală a unui băiat de 8 ani, „a fost uimit de lipsa de cooperare pe care a primit-o de la colegii lui Matthew LoMaglio, dintre care 22 au scris scrisori judecătorului susținându-l”.[3] Lucrurile se înrăutățesc mai mult de atât. Directorul adjunct al școlii, Susan Hasenaur-Curtis, i-a avut în biroul ei pe băiat și pe mama lui când mama i-a explicat teama cu care trăia fiul ei. Susan Hasenaur-Curtis nu a raportat aceasta la Serviciile de Protecție a Copilului așa cum se cere, deoarece a simțit că acuzațiile nu erau credibile. Ceea ce s-a întâmplat în 2006. Abia în 2012 a avut băiatul curaj să-i scrie o scrisoare fratelui său mai mare, descriind atacul sexual. Deși a scris scrisoarea, a păstrat-o ascunsă în dormitor, unde a găsit-o fratele său mai mic și le-a dat-o părinților. LoMaglio, așa cum fac mulți pedofili, și-a susținut nevinovăția de-a lungul procesului până ce, în final, a mărturisit unui consilier, la pronunțarea sentinței.[4] Fiind forțat să se prezinte la proces, băiatul (acum în vârstă de 15 ani) a fost obligat să depună mărturie, LoMaglio având un detașament de 22 de suporteri de partea lui. La un moment dat al investigației, procurorul a descoperit că printre profesorii de la Școala Rochester Nr. 19 circula vorba: „Ești pentru profesor sau pentru elev?”

Conform statisticilor, este foarte improbabil ca băiatul respectiv să fi fost singura victimă a lui LoMaglio. Nici vorbă. Vă vorbesc despre această poveste fiindcă așa ceva se întâmplă tot timpul. Întrebați orice procuror care se ocupă de crime sexuale împotriva copiilor. Vă va spune povești similare, în care acuzații sunt cei susținuți, nu victima. Întrebarea mea este: „Ți-ai retrage copilul de la școală dacă s-ar întâmpla asta?” Răspunsul meu este un DA neechivoc! Nu numai că mi-aș retrage copilul de la o școală murdară ca Rochester Nr. 19, aș și plăti pentru un articol lung în ziarul local, ca să fac cunoscut lumii că școala protejează numele abuzatorilor, nu ale victimelor. Aș publica în ziar numele celor 22 de profesori care au scris scrisori de suport pentru bărbatul care a jefuit inocența unui copil de 8 ani. Le-aș cere să demisioneze. Aș face cunoscut tuturor că directorul adjunct Susan Hasenaur-Curtis are interes zero pentru protejarea copiilor noștri. A avut oportunitatea să raporteze o crimă și a ales să nu o facă. Deși legea o cere. Aș cere demisia ei, aș cere să-și exprime scuze și aș cere să nu mai aibă de-a face cu vreo organizație unde copiii au nevoie să fie protejați.

Această poveste este personală pentru mine. Tatăl meu mi-a cerut să scriu o scrisoare de suport ca să i se reducă sentința. Nu am putut. Nu aș face-o. Dacă aș face-o, ar fi cea mai tare palmă pe care aș trage-o peste fața fiecărui copil a cărui inocență a fost furată de tatăl meu. Îl iubesc pe tatăl meu și comunic în continuare cu el, dar nu va găsi un asemenea suport la mine.

Cred cu fermitate că tăcerea este un alt mod de a-i susține pe abuzatori. Prin faptul că noi, publicul, păstrăm tăcerea și nu cerem răspunsuri de la asemenea școli, le permitem acestor profesori de sport, directori și conducători murdari de școli să continue să facă asta fără să suporte consecințele. Dacă aveți copii la școală, duceți-vă acolo săptămâna aceasta și cereți o copie printată a planului lor de protecție a copilului. Dacă vă fac probleme sau vă spun că nu-l puteți vedea, mergeți la știrile locale și faceți asta cunoscut publicului. Soția mea a fost profesoară în școli publice și știu că profesorii nu sunt bine informați despre politicile și procedurile de raportare. În Pennsylvania situația se îmbunătățește datorită recent adoptatului Act 126. Dar în Pennsylvania suntem cu ani lumină înaintea altor state în acest domeniu, ceea ce nu înseamnă prea mult. Descoperiți ce politici și planuri există în școlile copiilor voștri. Cereți răspunsuri și nu tolerați școlile care îi protejează pe cei vinovați.

„Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.” (Iov 29:17)

Note             

[1] How Many Kids Are Sexually Abused by Their Teachers? http://www.slate.com/articles/news_and_politics/explainer/2012/02/is_sexual_abuse_in_schools_very_common_.html

[2] http://www.nbcnews.com/video/nbc-news/54216838#54216838

[3] Prosecutor: Colleagues of gym teacher who molested boy refused to aid probe, http://www.foxnews.com/us/2014/01/24/prosecutor-colleagues-gym-teacher-who-molested-boy-refused-to-aid-probe.html?intcmp=latestnews

[4] Matthew LoMaglio, profesorul care a abuzat sexual un elev în vârstă de 8 ani, a fost condamnat la 4 ani de închisoare. Sursa: Gym teacher gets 4 years for sexually abusing student, http://www.democratandchronicle.com/story/news/local/2014/01/14/city-gym-teacher-sentenced-to-four-years-in-prison/4474845/ [N. trad.]

Jimmy Hinton, Would You Pull Your Kid From School If This Happened? Copyright © 2014 Church Protect, Inc. Tradus și publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe churchprotect.org.

1 2 3 13