Archive for Mântuire

O scrisoare neașteptată

Dragă Isus,
Cine crezi Tu că ești?
Ai intrat călare în cetate.
Ai pretins că ești Dumnezeu.
Oamenii s-au adunat pe străzi și au strigat: „Osana!”
O, păreau că Te iubeau!
Dar nu era așa.
Nu Te iubeau.
Nu țineau seamă de cuvintele Tale.
Nu erau prietenii Tăi.
Erau dușmanii Tăi.
Și înainte ca săptămâna să fi luat măcar sfârșit,
Te-au crucificat.
Iar acum iată-Te aici,
țintuit pe o cruce: gol și neputincios.
Desigur, singurul motiv pentru care mă aflu aici
este că știu ce faci…
plătești pentru ceva.
Ai fost încununat cu vina,
Cu rușinea TUTUROR oamenilor pe care i-ai iubit:
greșelile fiecărei persoane,
acel egoism sâcâitor care iese la iveală din pântecele mamei
ca un cancer care nu încetează niciodată să crească,
înșelăciunea, înjunghierea în spate,
lucrurile abjecte pe care ei le doresc altora,
toate secretele păstrate ascunse,
păstrate în spatele ușilor închise…
Te văd mișcându-Ți piciorul,
încercând să respiri sub greutatea a toate:
toată mânia meschină a oamenilor mândri,
desconsiderarea arogantă a altora,
lipsa de compasiune,
insistarea asupra drepturilor,
obsesiile materiale,
sumele imense de bani pe care ei le cheltuiesc
ca să arate bine,
în timp ce alți oameni mor de foame…
Ce simți,
știind că TOATE acestea sunt acum asupra Ta?
Fiecare divorț.
Fiecare părăsire.
Fiecare tată ratat.
Fiecare foc de armă.
Fiecare copil care zace mort pe stradă.
Bărbatul care răpește fete
și le vinde demnitatea pentru câțiva dolari.
Toată mânia plină de nesiguranță și izbucnirile de mânie:
„TE URĂSC”
și „VOI FACE CE VREAU EU”,
adicțiile pornografice,
gelozia,
idolii,
celebrarea vanității,
urmărirea constantă a „Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”
Ei bine, acum ne uităm la Tine, Isus…
și tot ce pot să văd este o lume înecându-se în păcat
și suferință.
Realizez că acestea nu au fost faptele Tale,
Totuși sunt încântată că iei vina lor asupra Ta.
Omenirea a făcut o treabă bună cu asta,
Dar de aici o preiau eu.
Înainte ca să terminăm, sunt nevoită doar să întreb:
ce fel de persoană
pretinde că poate ierta întreaga lume?
Cine crezi Tu că ești?
CINE CREZI TU CĂ EȘTI?!
Cu sinceritate,
Moartea

Dragă Moarte,
Am primit scrisoarea ta.
Scuze că mi-a luat câteva zile să-ți răspund.
Am avut ceva important de terminat.
Știu că nu te așteptai să răspund,
Dar sunt întotdeauna dornic să ofer răspuns
la o întrebare bună.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune cine sunt Eu…
Eu sunt eternitatea dinaintea istoriei.
Eu sunt olarul care a făcut să se rotească galaxiile.
Eu sunt spiritul de peste adânc
și Cel care le spune munților să se mute.
Eu sunt norul zilei, focul nopții.
Eu sunt co-conspiratorul din spatele scandalului harului.
Eu sunt păstrătorul cărților.
Sunt foarte conștient de datoriile
care acoperă filele fiecărei generații,
iar astăzi notez pe fiecare din ele:
PLĂTIT PE DEPLIN.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune…
Eu sunt mânia dreaptă și plină de furie,
care face ca iadul să arate ca un foc de tabără,
și Eu sunt valul de îndurare care se înalță,
care poate potoli flacăra sa însetată.
Eu sunt furtuna puternică a dragostei
care se așterne pe fiecare orizont,
iar bunătatea Mea coboară
și peste cei răi, și peste cei drepți.
Eu sunt răscumpărătorul anilor pierduți.
Eu sunt „Bine ai venit acasă!” pentru fiecare fiu risipitor.
Eu sunt glasul care șoptește la urechea fiecărei fete:
„Eu te-am creat și ai fost creată frumoasă.”
Eu sunt credincios chiar și cu cei necredincioși.
Numele meu este salvare.
Numele Meu este putere, chiar putere asupra ta!
Chiar vrei să știi cine sunt Eu?
Eu sunt piciorul de pe capul tău.
Eu sunt sabia din coasta ta.
Eu sunt singurul autor al acestei povești.
Eu sunt Cel care ține stiloul
și te voi șterge cu o singură mișcare a mâinii Mele.
Eu voi avea ultimul cuvânt, pentru că Eu sunt Cuvântul.
Și Moarte, sunt aici ca să-ți spun o vorbă:
Vineri nu ai fost la înmormântarea mea –
ai fost la înmormântarea ta.
Piroanele din mâinile Mele vor fi cele din sicriul tău.
Și ca să fiu clar:
Nu am fost o victimă a planurilor omenești
și, cu certitudine, nu am fost niciodată un sclav al tău.
Eu sunt învingătorul.
Eu sunt Stăpânul.
Eu sunt Cel care îi eliberează pe cei captivi.
Și nu numai că am zdrobit strânsoarea în care mă țineai,
Dar îți voi desprinde degetele de peste toți cei care cheamă Numele Meu.
Ești terminată.
Ești neputincioasă.
Lucrarea ta este nulă și neavenită.
Fă-ți bagajele.
Du-te și spune prietenilor tăi: S-A SFÂRȘIT.
Iar în cazul în care te mai întrebi,
Cine cred Eu că sunt,
Îți voi spune:
EU SUNT.
Cu sinceritate,
Isus

[An Unexpected Letter. Copyright © 2016 Passion Conferences.]

Ce să faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Este posibil să fii un creștin mărturisitor și de fapt să nu fii credincios. Pavel a spus: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” (2 Corinteni 13:5) Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

Dacă citești asta după ce a avut loc răpirea, este din cauză că nu ai fost gata. Isus a spus în Matei 25:10: „… cele ce erau gata au intrat… și s-a încuiat uşa.”

Îngăduie-mi să-ți dau 20 de sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă vei pierde prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu, răpirea.

  1. Nu crede explicațiile date de mass-media seculară!

Creștinii nu au fost transportați de o navă spațială interplanetară, pentru a fi reprogramați. Nu am fost luați de extratereștri și nu ne aflăm în Buenos Aires, Togo sau Europa. Am părăsit pământul pe un nor al gloriei, pentru a fi pentru totdeauna cu Isus.

  1. Scapă de telefonul celular!

Dacă nu vei fi de acord cu guvernul în ceea ce privește cei șapte ani finali și fermecătorul lider mondial, vei fi vânat. Telefonul tău celular va fi urmărit. Aruncă-l într-un râu sau într-un lac, departe de locul unde te vei afla.

  1. Nu te omorî!

Ori de câte ori există dezordine socială și confuzie, oamenii tind să creadă că sinuciderea este singura cale de scăpare. Probabil te simți lipsit de speranță, dar mai există speranță. Duhul Sfânt va lucra și în cei șapte ani finali. Roagă-te și cere-I să te călăuzează, să-ți dea tărie și să locuiască în tine.

  1. Pocăiește-te imediat și fă pace cu Dumnezeu!
Acum este vremea să te pocăiești.

Acum este vremea să te pocăiești.

Dacă citești asta după răpire, ai fost deja martor la multe dintre evenimentele pe care le-am descris. Acum este timpul să te pocăiești. Isus Cristos este singurul Mântuitor și singura cale spre rai (Ioan 14:6). Roagă-te: „Doamne Isuse, ai milă de mine! Am păcătuit împotriva ta. Mântuiește-mă acum. Te primesc ca Mântuitorul meu personal.” „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»” (Romani 10:13)

  1. Asigură-te că ai o Biblie tipărită!

Nu vei vrea să folosești tablete electronice în timpul necazului cel mare. Cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu vor fi valabile și după răpire, fiindcă Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35) Păstrează o Biblie într-un loc sigur, pentru că atunci când guvernul lui Antihrist va prelua puterea, în cele din urmă va încerca să distrugă toate Bibliile.

Citește cele zece porunci și urmează-le (Exod 20:1-17). Harul lui Dunezeu va fi încă la îndemână, dar după ce va pleaca Biserica, vremea harului se va fi încheiat și totul va reveni la ceva ce va fi ca vremurile Vechiului Testament.

Asigură-te că citești Daniel 2-12. Capitolul 12 îți va da timpul general când va veni Isus a doua oară. Citește Matei 24, Marcu 13, 1 Tesaloniceni 5, 2 Tesaloniceni 2 și Apocalipsa. Totul va începe să aibă sens pentru tine.

  1. Părăsește-ți casa și îndepărtează-te de orașe, în special de orașele mari!

Vei fi tentat să aștepți să vezi ce se întâmplă, dar dacă vei face asta, va fi o greșeală fatală, la fel cum a fost pentru evreii care au așteptat prea mult în timpul anilor holocaustului. Du-te într-o zonă izolată. Învață să trăiești cu orice fel de hrană de care vei putea face rost prin vânat, cules sau cultivarea pământului. Nu-ți lua telefonul celular, deoarece ți se va da de urmă. Deconecteză dispozitivul de recepţie-transmisie automată al vehiculului tău sau abandonează cu totul vehiculul.

Asigură-te că familia ta este în siguranță și că este de acord cu decizia ta de a pleca. Ia-i cu tine, dacă vor să vină. Dacă nu vor, trebuie să pleci singur.

  1. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute și să-ți dea tărie!

Va fi dificil să supraviețuiești, dar Dumnezeu tot te va auzi și tot te va ajuta. Nu va fi ușor, pentru că Isus a spus: „… cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13). Vei avea nevoie de tăria Lui ca niciodată înainte.

  1. Nu te duce la biserică!

Exact – nu te duce la biserică și nu te alătura religiei mondiale de tip conglomerat, pentru că ea va fi sub controlul prorocului mincinos (Apocalipsa 13). Toți slujitorii adevărați, evlavioși, vor fi părăsit pământul la răpire. Nu crede minciunile slujitorilor care sunt lăsați în urmă. Chiar dacă vezi miracole sau minuni aparente, nu le crede. Sunt minuni mincinoase (Matei 24:24; Marcu 13:22, Luca 21; 2 Tesaloniceni 2:9). Înșelăciunea va fi la ordinea zilei. Amăgirea va fi pretutindeni, în special în „biserici”.

Dacă este posibil, încearcă să găsești pe alții care este posibil să-L fi primit pe Cristos după răpire. Veți putea să găsiți modalități de a vă sprijini și încuraja unul pe celălalt.

  1. Fă rost de un radio mic, cu alimentare proprie!

Dacă nu poți găsi un radio care să funcționeze independent, fă rost de un radio cu baterii și de o provizie mare de baterii, fiindcă vei avea nevoie să asculți radioul. Nu crede propaganda, dar crede când îți vor spune despre anumite evenimente legate de războaie și calamități geografice. Vei putea să știi ce se va întâmpla în continuare citind Apocalipsa 6-19.

  1. Continuă să te rogi pentru cei dragi ai tăi care sunt necredincioși!

Dumnezeu va continua să-ți răspundă la rugăciuni în timpul necazului cel mare. Rugăciunile tale pot să fie cheia pentru a-i vedea din nou pe cei dragi ai tăi, după ce această perioadă de supremă agonie se va fi terminat.

  1. Lasă copii ale acestei liste la cât de mulți oameni poți!

Poate că aceasta îi va ajuta pe alții să supraviețuiască și să vină la Cristos. Fii precaut totuși când dai astfel de materiale, dacă răpirea a avut deja loc. Isus a spus în Luca 21:16-17 că oamenii vor fi trădați de părinții, frații, rudele și prietenii lor, iar unii dintre ei pot să facă să fii dat morții. El vorbea despre timpul pe care îl trăiești chiar acum, dacă ai pierdut răpirea.

Rămâi în legătură cu noi pentru partea a doua.

[Dr. Dave Williams, What to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Încă 9 lucruri pe care să le faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Așa cum am menționat în prima parte a acestui articol, este posibil să fii un creștin mărturisitor și să nu fii de fapt în credință. Am împărtășit 11 sfaturi pe care oamenii ar trebui să le pună la inimă dacă pierd răpirea. Iată ultimele sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă pierzi prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu – răpirea.

  1. În niciun mod, în nicio circumstanță, nu te pune în acord cu liderul mondial!

Toți o să-l iubească și chiar o să i se închine. Dar dacă asculți mincinile lui, vei fi atras în puternica amăgire care îți va hotărî soarta eternă (2 Tesaloniceni 2:9-12). În curând, vei fi aruncat în iad din cauză că nu ai iubit adevărul.

  1. Refuză să primești un semn, nu nume, un număr sau un cip pe mâna dreaptă sau pe frunte!

Refuză orice injecție cu microcip, fiindcă Apocalipsa 13 spune că acest lider mondial puternic va cere ca tuturor, mici și mari, bogați și săraci, liberi și sclavi, să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Dar odată ce îl vei primi, îi vei aparține lui Satan pentru totdeauna. Este mai bine să fii scos din economia mondală și să-ți pierzi viața fizică, decât să fii condamnat pentru totdeauna în lacul de foc (Apocalipsa 14:9-11). Viața multor credincioși în perioada celor șapte ani finali va luat sfârșit prin decapitare, pentru refuzul de a primi semnul fiarei (Apocalipsa 20:4).

  1. Nu fura, nu comite niciun păcat sexual, nu ucide pe nimeni și nu folosi droguri pentru a-ți alina anxietatea!

Ispita de a fura, de a ucide, de a folosi droguri și de a te deda la păcat sexual va fi enormă, dar trebuie să i te împotrivești. Dacă săvârșești aceste păcate, s-ar putea să descoperi că este foarte dificil să te pocăiești (Apocalipsa 9:21).

  1. Roagă-te pentru poporul evreu și națiunea lui Israel!

Ei o să sufere mult mai mult decât orice alt grup de pe Pământ. De aceea, ultimii șapte ani sunt numiți necazul cel mare și vremea necazului lui Iacov.

Isus a spus că o să fie mai rău pentru poporul evreu decât orice au experimentat ei vreodată în trecut (Matei 24:21). Psalmul 122:6 spune: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” În Zaharia 14:2 ni se spune că toate națiunile lumii vor fi împotriva lui Israel în holocaustul final.

  1. Fii pregătit să suferi!
Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

La un moment dat, lagărele și facilitățile pentru lichidare vor opera fără întrerupere, zi și noapte. Așa cum înțeleg eu avertizările profetice despre necazul cel mare, foametea va fi mai mare ca oricând. Familiile vor fi despărțite. Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

  1. Nu vorbi de rău pe Israel sau poporul său, indiferent de presiuni!

Dumnezeu te va susține, dacă vei susține pe Israel. Profeții falși îți vor spune că națiunea Israel nu are dreptul să existe. Îți vor spune că oamenii care trăiesc în Israel nu sunt cu adevărat evrei și descendenții lui Avraam. Nu vorbi niciodată împotriva lui Israel sau a poporului său (Geneza 12:3, Isaia 49:25).

  1. Dacă ești capturat de autorități, nu te lepăda de Isus Hristos ca Domn și Dumnezeu!

Este mai bine să mori, decât să te lepezi de Hristos (Luca 12:8-10). În Apocalipsa 6:9-11 vedem destui oameni care au murit după răpire pentru credința lor și au ajuns în rai. Dacă te lepezi de Isus Hristos, vei fi destinat închisorilor subterane ale celor condamnați, să aștepte îngrozitorul tron mare și alb al judecății (Apocalipsa 20:11-12).

  1. Notează ziua în care liderul mondial își mută imaginea în templul sfânt de la Ierusalim!

Când se va întâmpla aceasta, vei ști că vei avea 1260 de zile ca să supraviețuiești. Daniel se referă la 1290 de zile, care includ 30 de zile de curățire după ce Se va întoarce El.

  1. Decide să rabzi până la sfârșit!

Dacă pierzi răpirea, tot mai este speranță. Moise a îndurat mult necaz, privind la Cel care este nevăzut (Dumnezeu). Pavel a scris: „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” (2 Timotei 2:12)

[Dr. Dave Williams, 9 More Things to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Starea lumii – Sarcina care ne rămâne de îndeplinit

noi-frontiereUrmătoarele date provin în principal din „Enciclopedia Lumii Creștine” a Seminarului Gordon Cornwell, realizată de Centrul lor pentru Studiul Creștinismului Global,[1] ca și din lecția „Sarcina care ne rămâne de îndeplinit” din cursul „Perspective despre Mișcarea Lumii Creștine”.[2] Acordă-ți câteva minute ca să afli în mod corect unde sunt cele mai mari nevoi spirituale în lume, ca și ce procentaje din forțele noastre de misiune și din finanțele noastre se duc în acele părți ale globului.

Efectiv, lumea se poate împărți în trei părți, după felul în care oamenii răspund la două întrebări:

  1. Ai acces la mărturia creștină?
  1. Ești creștin?

Oamenii care răspund „da” la ambele întrebări sunt considerați „Lumea C”. Ei sunt răspândiți în țări ca Statele Unite, Spania, Anglia, Polonia, Kenya, România și toată America Latină. Ei au avut un acces semnificativ la Evanghelie și mulți dintre cei care trăiesc în aceste zone ar afirma cel puțin că sunt „creștini”, chiar dacă s-ar putea ca ei să fie urmași foarte nominali sau culturali ai lui Hristos. Se estimează că aproximativ 10% din populația lumii sunt credincioși adevărați, în timp ce alți 23% sunt considerați cel puțin aderenți la credința creștină. Astfel, „Lumea C” reprezintă 33% din populația lumii și are 72% dintre misionari și 87% din finanțele pentru misiuni.

Oamenii care răspund „da” la prima întrebare și „nu” la a doua întrebare sunt considerați „Lumea B”. Ei sunt răspândiți în țări precum India, Thailanda, Japonia, China, Nigeria și Vietnam. Sunt oameni care, în cea mai mare parte, au avut acces la Evanghelie, dar, dintr-un număr de motive, nu au ales să o primească. Ei sunt ceea ce numim „necredincioși expuși la Evanghelie”, deoarece au avut șansa să răspundă la mesajul ei. „Lumea B” reprezintă 38% din populația lumii și are 25% dintre misionari și 22% din finanțele pentru misiuni.

Oamenii care au răspuns „nu” la ambele întrebări sunt considerați „Lumea A”. Ei locuiesc în țări ca Iran, Buthan, Somalia, Turcia, Afganistan și Algeria. Cei mai mulți dintre ei nu au acces la un creștin, la un misionar, la o biserică sau la o Biblie. Acești oameni sunt efectiv neatinși cu Evanghelia și ar avea nevoie de un martor din afară, care să vină și să li-L facă cunoscut pe Hristos. „Lumea A” reprezintă 28% din populația lumii și are 3% dintre misionari și 1% din finanțele pentru misiuni.

Deci efectiv 1 din 40 dintre misionarii noștri în străinătate slujește în „Lumea A”, unde locuiesc majoritatea grupurilor de oameni neatinși cu Evanghelia[3] din lume. Noi vrem să schimbăm asta!

Aceasta este împărțirea misionarilor pe religii (oamenii care trăiesc în triburi, hinduși, nereligioși [chinezi], musulmani, budiști):

În triburi – 714.108.000 – (9,7% din populația lumii) – 11.900 misionari (1 la fiecare 60.009)

Hinduși – 984.532.000 – (13,4% din populația lumii) – 5.500 misionari (1 la fiecare 179.006)

Nereligioși – 831.267.000 – (11,3% din populația lumii) – 11.700 misionari (1 la fiecare 71.048)

Musulmani – 1.703.146,000 –  (23,3% din populația lumii) – 4.200 misionari (1 la fiecare 405.510)

Budiști – 520.002.000 – (7,1% din populația lumii) – 2.000 misionari (1 la fiecare 260.001)

Se discută mult în lumea creștină astăzi despre lupta împotriva nedreptății (traficul de ființe umane, sclavie, SIDA, sărăcie etc.) și credem că acestea sunt probleme care se află aproape de inima lui Dumnezeu. Totuși…

Credem că este o nedreptate uriașă că, la 2000 de ani după ce Isus a spus să mergem și să facem ucenici din toate națiunile, numai 2,4% dintre misionarii noștri se duc la cei aproape 3 miliarde de oameni care nu au avut niciodată șansa să audă Vestea Bună a Împărăției pentru prima dată!

Dintre cele 16.000 de grupuri de oameni din lume, există în prezent aproximativ 6.900 de grupuri care sunt considerate încă neatinse cu Evanghelia, având puțin acces sau neavând deloc acces la Vestea Bună. Deci ne rămâne de îndeplinit o sarcină colosală. Totuși, în lumea de astăzi sunt aproximativ 7 milioane de biserici, ceea ce înseamnă că există aproximativ 1.000 de biserici pentru fiecare grup de populație neatins. Dacă bisericile ar începe, în mod strategic, să lucreze împreună și să se roage,[5] să dăruiască, să se ducă[6] și să le ureze bun venit în țara lor oamenilor din aceste grupuri,[7] am putea vedea toate națiunile atinse cu dragostea lui Hristos în timpul vieții noastre!

Note

[1] The Center for the Study of Global Christianity, http://www.gordonconwell.edu/ockenga/research/index.cfm

[2] Perspectives on the World Christian Movement, http://globalfrontiermissions.org/gfm-101-missions-course/state-of-the-world-the-task-remaining/

[3] Unreached People Groups, http://globalfrontiermissions.org/gfm-101-missions-course/the-unreached-peoples-and-their-role-in-the-great-commission/

[4] Pray for Unreached People Groups, http://globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/pray-for-unreached-people-groups/

[5] Support Missions Work and Missionaries Among Unreached People Groups, http://globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/support-missions-work-and-missionaries-among-unreached-people-groups/

[6] Go Serve Among Unreached People Groups, http://globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/go-serve-among-unreached-people-groups/

[7] Welcoming Unreached People Groups and Diaspora Missions in North America, http://globalfrontiermissions.org/get-involved-in-missions-among-unreached/welcoming-unreached-people-groups-and-diaspora-missions-in-north-america/

State of the World – The Task Remaining. Copyright © 2016 Global Frontier Missions: Christian Missionary Training, Short Term Missions, Internships. Sursa:  http://globalfrontiermissions.org/gfm-101-missions-course/state-of-the-world-the-task-remaining/

Dacă ești interesat să afli mai multe despre misiunea mondială, contactează Noi Frontiere la:

Tel. 0364/808.667, Mobil. 0743/064.787

Str. Plopilor nr.68/178, cod 400383, Cluj-Napoca, România

E-mail: redactie@noifrontiere.ro

www.noifrontiere.ro

Erezia mântuirii numai prin har și numai prin credință, sau învățătura despre mântuire fără transformare

Pentru a downloada videoul, clic aici.

Paul Washer – Nu mi-e rușine de scandal

Uitați-vă la evanghelia pe care o avem astăzi. Să v-o prezint puțin. „Evanghelia Celor Patru Legi”, „evanghelia celor Cinci Lucruri pe care vrea Dumnezeu să le știi”, evanghelia „Cum să ajungi în cer” sună cam așa: „Știi că ești păcătos?” Și dacă omul zice „da”, pasul următor ar fi: „Dar vrei să ajungi în rai?” Dacă răspunde da, următorul pas: „Atunci repetă rugăciunea asta după mine.” Și dacă repetă rugăciunea, următorul pas e să-l întrebi: „Deci, te-a salvat Dumnezeu?” De obicei răspunsul sună cam așa: „Păi, nu știu”, iar atunci evanghelistul spune: „Bineînțeles că te-a mântuit, dacă nu te-ar fi mântuit, atunci El ar fi un mincinos, pentru că a zis că dacă ai deschis ușa inimii și L-ai invitat înăuntru, El va intra. și El nu minte!” Exact acesta este motivul din cauza căruia majoritatea organizațiilor evanghelice din ziua de azi sunt alcătuite din oameni pierduți.

Să analizăm puțin scena aceasta. „Știi că ești păcătos?” Dar nu vrem să părem prea serioși, așa că uneori spunem: „Știi că toți suntem păcătoși, nu-i așa?”

Felul în care vorbim despre păcat trădează ignoranța cu care tratăm gravitatea problemei. Ce e greșit dacă suntem sobri când vorbim despre păcat? Trăim într-o lume atât de superficială și ne învârtim într-un bâlci al deșertăciunilor, în care toți vor să fie sclipitori și să ignore prăpastia spre adâncul căreia se îndreaptă. Culturile în care trăim, Occidentul se prăbușește sub ochii noștri, iar noi alegem să fim tot superficiali, neserioși și să părem fericiți. În realitate, oamenii sunt denaturați, zdrobiți și morți. În realitate judecata va veni. În realitate tot ce vedem acum va fi topit ca prin foc!

Și noi ne uităm la oameni și le zicem: „Știi că ești păcătos, nu-i așa?” Și, de obicei, pentru că așa am fost învățați la seminarii, spunem: „De fapt știi că toți suntem păcătoși.” Nu vrem să spunem „tu”, pentru că nu vrem să-i stingherim și să-i facem să se simtă personal vinovați. Eu vreau să te simți stingherit și vinovat personal. Pentru că doar așa ai începe să simți nevoia de a-L avea pe Cristos.

Întrebarea nu e dacă știi că ești păcătos, întrebare este: „În urma ascultării Evangheliei, a lucrat Dumnezeu în așa fel la inima ta, încât să ajungi să urăști păcatul pe care înainte îl iubeai? Și să-ți dorești sfințenia pe care până acum ai urât-o și ai ignorat-o?” Aceasta e întrebarea. Toți știu că sunt păcătoși. Doar că nu realizează cât de odios și de groaznic este și nici nu-și doresc să renunțe la acest lucru, pe care aleg să îl bea ca pe apă. Deci, vedeți, întrebarea nu este: „Recunoști că ești păcătos?”, întrebarea e: „A lucrat Dumnezeu în inima ta?”

Diferiți oameni vin mereu la mine și îmi spun: „Am o nouă relație cu Dumnezeu.” Și eu le spun: „Ai cumva și o nouă relație cu păcatul? Pentru că dacă nu ai o nouă relație cu păcatul, nici nu cu Dumnezeu nu ai o relație nouă.”

Unul dintre motivele pentru care oamenii tânjesc prea puțin după Cristos este faptul că își văd prea puțin starea deplorabilă, și ei văd prea puțină oroare în starea lor deplorabilă, pentru că nu realizează cât sunt de păcătoși, și nu știu cât sunt de păcătoși, pentru că noi nu le spunem! Pentru că am inventat noi metode de evanghelizare, care să ne protejeze de scandal și să ne creeze o reputație bună.

Problema vine când arăți către oameni și le spui: „Ești vinovat! Înaintea instanței divine ești vinovat! Viața ta nu e nimic! Nu are niciun fel de valoare fără Isus Cristos! El nu e un mic accesoriu pe care și-l pune un tânăr de succes în vârful vieții, ca și cum ar fi cireașa de pe înghețată. Ori Îl ai pe Isus și Isus te are pe tine, ori ești nul și inutil și pierdut.”

Deci nu se pune problema: „Vrei o viață mai bună, vrei să mergi în iad, vrei să-ți rezolvi căsnicia, vrei toate acestea?” Nu, ci: „Îl vrei pe Dumnezeu? Îl dorești pe El?” Întrebarea nu e: „Vrei să te rogi o rugăciune ca să-L inviți pe Isus în inimă?” Întrebarea e: „Cât timp ți-am împărtășit Evanghelia, a lucrat Dumnezeu în așa fel în inima ta, încât ți-ai văzut păcatul și ai renunțat la orice fapte, la orice speranță de a te mântui singur, și îți dorești să te încrezi în Cristos și doar în El, în persoana Lui perfectă și în lucrarea Lui perfect împlinită în locul tău?” Asta e întrebarea.

Am sărit exact peste singurul lucrul care contează! Am transformat Evanghelia lui Isus Cristos în paie! De la pașii mărunți, sărim la lucrurile mature. Nu e nimic mai măreț decât Evanghelia! Dacă citiți predicile vechi, despre ce erau în majoritate? Erau despre mântuire! Despre ce este ea, cum se aplică și cum poți fi sigur că ești salvat – asta nu pentru că odată în viață ai spus o rugăciune și L-ai rugat pe Isus să vină în inima ta, nu pentru că la îndemnul nu știu cărui evanghelist ți-ai scris numele pe spatele Bibliei și ai pus o dată acolo! Știi că ești mântuit pentru că Duhul este dovada nașterii tale din nou, pentru că viața ta a fost schimbată și se schimbă și continuă cu un proces de schimbare, iar când se împotmolește în acest proces de schimbare, Dumnezeul tău bun și iubitor intervine și te disciplinează! Acesta este diferența!

Vedeți de ce nu e deloc putere în ceea ce numesc ei „evanghelie”? Pentru că nu e Evanghelie ce predică ei. Nu este! Și provoc pe oricine ar zice că este, pentru că nu e!

Am lucrat mulți, mulți ani din viață într-o țară unde toți credeau că sunt mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Își permit să comită orice fel de urâciune în acțiune și gândire și totuși se cred mântuiți, pentru că fuseseră botezați când erau mici. Iar baptiștii râdeau de ei. Iar eu vă spun că baptiștii fac exact același lucru și azi. Singura diferență este că nu mai este vorba de botezul infantil, ci de repetarea unei rugăciuni. Iau mântuirea ca pe un botez pentru gripă. „M-am pocăit. Nu-ți face griji pentru mine, pastore. M-am pocăit. Nu te îngrijora pentru mine. Am făcut-o și pe-asta.”

Prietene, mântuirea nu e un vaccin! Dovada că te-ai pocăit cu adevărat este că și acum te pocăiești, ba chiar într-o măsură mai mare. Dovada că ai crezut cu mai mult timp în urmă este că continui să crezi și acum, tot mai mult crezând, în măsură din ce în ce mai mare.

„Vrei să-L inviți pe Isus în inima ta?” Nu. De obicei pe subiectele astea am polemici cu alții. Spun: „Păi prima întrebare ar trebui să fie: Te-ai pocăit?”

Dacă ai simțit cum Cineva lucrează la inima ta și ai început să vezi sfințenia lui Dumnezeu ca niciodată până acum, ai început să-ți vezi păcatul ca niciodată până acum, atitudinea față de păcatul cu care altădată te lăudai s-a schimbat complet și îl urăști, și ești rușinat de el… – aceasta este pocăință, poți fi mântuit! Îți lipsește doar un singur lucru – crede în Domnul Isus Cristos!

DESPRE BAPTIȘTI

După toate acestea, ajung la ceea ce cred eu că este problema fundamentală a cultului nostru: deficienţa în felul de Evanghelie şi de învăţătură pe care le propovăduim noi.

Încep printr-o ilustraţie. Când studiam pentru doctorat problema martirajului, am fost surprins să văd cum de pe la anul 100 d. Cr. înainte, exista la creştini o dorinţă uriaşă după martiraj. Până şi cei care erau la catecheză, care dura doi ani (!), abia aşteptau să se declanşeze o nouă prigoană, ca să aibă şi ei privilegiul de a deveni martiri. Mi-am pus următoarea întrebare: Ce învăţătură despre martiraj li se dădea la creştini încă de la catecheză, încât li se crea o asemenea dorinţă fierbinte după arestare, tortură şi moarte? Căci, mi-am zis, învăţătura care li se dădea era aceea care îi făcea nu numai să nu se teamă de suferinţă, ci şi să o dorească!

Mergând pe firul acesta, am ajuns să descopăr că, într-adevăr, li se spunea că martirii învie imediat după moarte şi că merg să domnească cu Cristos în ceruri. Promisiunea aceasta îi făcea să dorească scurta suferinţă, care lucra pentru ei o greutate veşnică de slavă!

Ideea pe care vreau să o ilustrez prin aceasta este că învăţătura care li se dă creştinilor chiar de la început este aceea care determină ce fel de oameni vor fi ei ca creştini. Este un fapt, care poate fi dovedit clar, că până acum cultul nostru nu a produs caractere, nu a produs oameni de mare integritate, de mare sfinţenie. Câtă vreme eram sub comunism, lucrul acesta nu se putea observa. Acum, în libertate, când cei mai mulţi dintre ai noştri au intrat în afaceri private, caracterul şi comportamentul lumesc ies cu putere în evidenţă şi ceea ce se vede ar trebui să ne acopere faţa de ruşine!

O vreme am zis că după revoluţie a intrat păcatul în Biserică. Dar nu, nu a intrat după revoluţie. El era acolo din plin şi sub comunism, numai că după revoluţie a devenit foarte vizibil. De ce-i aşa? De ce nu am produs noi oameni de mare integritate şi pasionaţi după dreptate, după cinste, după adevăr? Să punem întrebarea ca şi la martiraj: Ce învăţătură am dat noi care, în loc să producă oameni de mare caracter, a produs cu totul altceva?

În general, învăţătura ce se dă astăzi la evanghelizări (căci chiar de la evanghelizări se dă învăţătura de bază a viitorilor credincioşi!) este că Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre şi că singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să credem în El şi să ne botezăm şi prin acestea vom fi iertaţi de păcate, vom fi mântuiţi, adică ne vom califica să mergem în cer. Impresia care se creează, chiar dacă nu o spunem noi în atâtea cuvinte, este că prin aceste simple acte ne asigurăm cerul, chiar dacă viaţa noastră nu se va schimba niciodată. Desigur, vom adăuga noi, este bine ca, din dragoste pentru Domnul, să facem şi fapte bune, dar… oricum, El este bun şi dacă păcătuim şi apoi ne mărturisim păcatele, El este bun şi ne iartă.

Ca să explic unde este răul în învăţătura aceasta, în ultimii ani, în cursurile de viaţă spirituală şi în alte predici, am spus că evanghelicii sunt asiguraţi că pot primi iertare fără ca aceasta să fie urmată şi de transformare.

Repet, noi, baptiştii români de astăzi nu o spunem aceasta în cuvinte, dar prin toate formulările noastre o lăsăm să se înţeleagă, şi ascultătorii noştri şi membrii noştri aşa o interpretează. La aceasta se adaugă faptul că cei ce vin acum ca misionari din America spun lucrurile acestea răspicat şi fără jenă, deoarece la ei este articol de doctrină că mântuirea este numai prin har şi numai prin credinţă şi că dacă ai adăuga şi necesitatea transformării, ai transforma totul în mântuire prin fapte. Greşeala lor stă în cuvântul „numai”. Este adevărat că Biblia ne învaţă că mântuirea este prin har şi prin credinţă, dar nu numai! Căci Dumnezeu ne cere şi pocăinţă, şi naştere din nou, şi fapte vrednice de pocăinţă, şi sfinţirea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu!

Încotro va merge mişcarea baptistă din România? Ea ar fi trebuit să fie alternativa divină la erezia colosală din ortodoxie. Dar iată că mişcarea baptistă are acum atât un viciu de natură eretică (învăţătura despre iertare fără transformare), cât şi o gravă infecţie cu păcat şi corupţie. Va mai salva Dumnezeu această mişcare, sau o va abandona şi va face ceva nou în România?

DESPRE PENTICOSTALI

La ora actuală, cultul care creşte vertiginos este cel penticostal. Aici tragedia este şi mai mare ca la noi. Esenţa problemei este credinţa greşită că vorbirea în limbi este semnul mântuirii. Pentru mulţi, totul se reduce la credinţa că dacă vorbeşti în limbi, ai primit Duhul Sfânt şi indiferent cât de păcătos eşti, lui Dumnezeu nu-I pare rău de darul făcut şi te duce în cer. Cu alte cuvinte, singurul lucru care contează este darul Duhului Sfânt, a cărui prezenţă, susţin ei, este manifestată prin vorbirea în limbi. Roada Duhului este opţională: ea nu este obligatorie pentru mântuire! Desigur, aceasta este o erezie!

Cu siguranţă că între penticostali există mulţi care Îl cunosc cu adevărat pe Domnul Isus şi trăiesc o viaţă curată în unire cu Domnul Isus. Tocmai de aceea trebuie să ne gândim la cultul penticostal şi să ne rugăm ca şi în acest cult, înfrăţit cu noi, Dumnezeu să trimită o trezire spirituală.

Penticostalii sunt maeştri în a crea în adunările lor stări emoţionale foarte puternice. Ei ştiu să producă stări de mare entuziasm, care pentru mulţi se confundă cu prezenţa lui Dumnezeu. Atractivitatea emoţionalului este o forţă enormă şi ea explică, într-o oarecare măsură, succesul penticostalilor nu numai la noi, ci şi în alte părţi.

Eu vreau să le spun aici fraţilor mei penticostali că, datorită credinţei că vorbirea în limbi este semnul mântuirii şi a credinţei că aceasta nu se mai poate pierde, indiferent ce fel de viaţă trăieşti, a intrat păcatul în vieţile multora. Ei trăiesc în păcat, dar modul de închinare emoţională din adunări le dă impresia că ei sunt pe calea cea bună. Eu vreau să le spun aici că Dumnezeu nu le va da nici lor o trezire spirituală, până când nu vor trăi şi ei „pocăinţa pocăiţilor.” Dar aceasta nu se va întâmpla decât atunci când se corectează erorile de doctrină, deoarece Duhul Sfânt nu ne dă putere să răspândim credinţe greşite.

Este foarte încurajator să aflăm că între penticostalii români s-au recent găsit câţiva predicatori care vorbesc răspicat împotriva păcatului şi avertizează asupra înşelării că limbile dau certitudinea mântuirii. Printre ei se numără Ionel Pleşa, Luigi Miţoi, Vladimir Pustan etc. Poate că aici vedem primele semne ale unei noi treziri spirituale!

Extras din Iosif Țon, Ce aş dori eu să spun Cultului Baptist din România (2006).

Sursa: www.constantinjoldes.wordpress.com

Bărbaţi care se luptă cu homosexualitatea

Unitarianismul susţine erezia!

de Robert J. Stewart

1. Unitarienii susţin că Dumnezeu este o singură Persoană, în loc de trei Persoane combinate!

„Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.” 1 Ioan 5:7

Scripturile nu pot fi mai simple decât textul menţionat mai sus! Dumnezeu NU este o Persoană; ci mai degrabă trei Persoane distincte, unite în Una (Deuteronom 6:4). Tatăl, Cuvântul (Fiul lui Dumnezeu) şi Duhul Sfânt (Spiritul). Vedem clar această doctrină susţinută în Matei 28:19, în marea trimitere:

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Matei 28:19

De asemenea, Isus a proclamat…

„Eu şi Tatăl una suntem.” Ioan 10:30

Ceea ce susţine unitarianismul se numeşte şi „antitrinitarianism”, sau ceea ce este mai bine cunoscut ca negarea Trinităţii (Dumnezeirii). Aceasta este erezie! Dacă negi Trinitatea, atunci negi tot Cuvântul lui Dumnezeu! Astfel, negi că Isus a fost dintotdeauna „singurul Fiu născut”. Ceea ce înseamnă că oricine are această doctrină are un bilet numai dus spre iad! (Perspectiva antitrinitarianistă se găseşte şi în alte religii false, ca Martorii lui Iehova.)

„Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…” Geneza 1:26

2. Ei susţin că raţionamentul uman şi experienţa sunt autoritatea finală!

O altă erezie pe care o susţine unitarianismul este că nu Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea finală; ci mai degrabă noi, ca indivizi, în propria noastră experienţă şi în raţionamentul nostru, putem găsi adevărul şi autoritatea finală în noi înşine. Unitarianismul se sprijină numai pe raţionamentul omului, în toate domeniile care au de-a face cu spiritualitatea; sau în chestiuni de corect şi greşit. Eu spun totuşi, ce ne învaţă Biblia pe noi, creştinii?

„Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” Romani 3:4

„Pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” Romani 10:3

Ceea ce ne învaţă Biblia este că noi, ca fiinţe umane păcătoase, nu suntem calificaţi să ne facem propriile noastre legi morale (Proverbe 20:24). „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9)

„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.” Psalmi 118:8

Suntem nişte păcătoşi care merită iadul; dar prin harul lui Dumnezeu putem fi mântuiţi de iad (Efeseni 2:8-9). Trebuie să ne supunem adevăratei Autorităţi Finale – Cuvântul lui Dumnezeu! Dumnezeu a intenţionat ca viaţa noastră să fie mult mai mult decât doar mâncare, băutură şi veselie…

„Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Matei 4:4

Noi oamenii suntem predispuşi la mânie şi rebeliune (Efeseni 2:2-3). Deci de ce să ne întemeiem autoritatea finală pe fragila experienţă omenească şi pe raţionament, când există un Dumnezeu omnipotent şi sfânt în cer care este perfect? Nicăieri nu afirmă Cuvântul lui Dumnezeu că ar trebui să ne întemeiem autoritatea finală pe experienţa umană şi pe raţionament! Dar Scripturile arată întotdeauna spre Dumnezeu ca fiind Autoritatea noastră Finală! De altfel, omul va muri într-o zi (Romani 6:23); DAR Cuvântul lui Dumnezeu nu va muri niciodată (Psalmul 119:89). De ce să ne întemeiem autoritatea finală pe noi înşine, când vom muri într-o zi din cauza păcatelor noastre? Cuvântul lui Dumnezeu nu va muri niciodată…

„Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” 1 Petru 1:23

Este deci logic ca pentru noi autoritatea finală să fie Cuvântul lui Dumnezeu!

3. Unitarienii susţin că Isus a devenit Fiul lui Dumnezeu la botezul Său în râul Iordan

Unitarienii cred că Isus nu a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu ÎNAINTE de botezul Său. Ei bine, nu este adevărat, fiindcă Isus a fost ÎNTOTDEAUNA Fiul lui Dumnezeu…

„Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.” Apocalipsa 13:8

„Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Ioan 8:58; Exod 3:14

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:1-2, 14; Apocalipsa 19:13

„Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” Apocalipsa 1:8

Fiul lui Dumnezeu a apărut cu Şadrac, Meşac şi Abed-Nego în cuptorul de foc al lui Nebucadneţar…

„El (Nebucadneţar) a luat iarăşi cuvântul şi a zis: “Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” Daniel 3:25

4. Unitarianismul face reclamă răspândirii homosexualităţii!

„Unitarianismul este prima denominaţiune ne-homosexuală care a ordinat femei şi homosexuali pentru misiune, şi care a oficiat cununii homosexuale. O cununie homosexuală a fost oficiată pe 11 februarie 1974 în Winnipeg, Manitoba, de Reverendul Norm Naylor, prin citirea declaraţiile publice (un substitut obişnuit pentru autorizaţia de căsătorie).” – SURSA: www.slc.bc.ca/mac/uni.htm

Într-un articol scris de Asociaţia Unitariană Universalistă, intitulat „Suntem unitarieni Universalişti”, au fost afirmate următoarele…

• „Vreau o religie care respectă diferenţele dintre oameni şi susţine fiecare persoană, ca individ.”

• „Vreau o biserică ce preţuieşte copiii, care le urează bun-venit, respectând condiţiile lor… o biserică pe care ei sunt dornici să o frecventeze duminica dimineaţa.”

• „Vreau o congregaţie care preţuieşte libertatea şi încurajează dialogul deschis pe probleme de credinţă, una în care este în ordine să-ţi schimbi părerea.”

• „Vreau o comunitate religioasă care susţine explorarea spirituală şi raţiunea, ca moduri de găsire a adevărului.”

• „Vreau o biserică ce acţionează pe plan local şi gândeşte global cu privire la marile chestiuni ale vremii noastre… pacea lumii; drepturile femeilor; dreptatea rasială; lipsa de locuinţe; drepturile homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi persoanelor transgender; şi protecţia mediului.”

Astfel de PĂCATE sexuale au adus judecata de foc a lui Dumnezeu peste cei răi din cetăţile Sodoma şi Gomora din vechiul Testament…

„Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.” Iuda 7

Biblia este foarte clară cu privire la cei care iubesc lumea păgână în locul lui Dumnezeu:

„Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” 1 Ioan 2:15

De ce este atât de rău că unitarienii luptă pentru drepturile homosexualilor? Biblia declară că homosexualitatea este o urâciune pentru Dumnezeu (Levitic 20:13)! Dacă susţii mişcarea drepturilor pentru homosexuali, atunci cu siguranţă nu eşti al lui Dumnezeu – ci al lui Satan! Efeseni 5:11 nu ar putea fi mai clar: „Şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” Unitarienii ar trebui să EXPUNĂ lucrările întunericului, în loc să aibă părtăşie cu cei nemântuiţi. 2 Corinteni 6:14-17 avertizează pe fiecare credincios să se DESPARTĂ de cei nemântuiţi şi de cei care trăiesc în păcat deschis. În versetul 17 citim: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.”

„Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” Matei 7:18

„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Levitic 18:22

Concluzie

Prietene, te implor să părăseşti religia unitariană. Poate că unitarienii au o religie, dar nu au Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Sunt la fel de răi ca cei nemântuiţi… pentru că sunt nemântuiţi. Isus nu a susţinut niciodată niciuna dintre ereziile pe care susţine unitarianismul astăzi. În mod tragic, unitarienii cred că pot găsi adevărul în ei înşişi. Unitarienii sunt umanişti, punându-şi încrederea în filozofiile omului, în loc de Cuvântul lui Dumnezeu. Umanismul susţine că avem în interiorul nostru puterea de a trăi triumfători fără Dumnezeu. Dar NU este adevărat! Insist faţă de tine, părăseşte această religie şi primeşte mântuirea acum, până nu este prea târziu!

„Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om.” Psalmul 118:8

Robert J. Stewart, Unitarianism Teaches Heresy! Sursa: www.dividedbytruth.org

1 2 3 8