Archive for Homosexualitatea și Biserica

Ted Haggard

de Dan Bercian

Dan Bercian

Dan Bercian

Ascultaţi emisiunea Lumea în care trăim. Nimic din ceea ce se întâmplă pe pământ nu este la întâmplare. În planul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea omenirii, fiecare eveniment are importanţa lui şi ne poate influenţa în bine sau în rău. Miza este mai mult decât interese politice, economice, militare, religioase. Miza este sufletul omului, care este veşnic. Din perspectiva aceasta, să aruncăm o privire la lumea în care trăim.

Încerc să scriu câteva rânduri în legătură cu subiectul fierbinte care se discută astăzi pe canalele mass-media şi despre lovitura care a venit ca un bici peste mişcarea evanghelică creştină: Ted Haggard. Are cincizeci de ani. În urmă cu douăzeci de ani, acesta a înfiinţat Biserica Viaţa Nouă, undeva într-un subsol de clădire. Astăzi biserica numără 14000 de membri, fiind una dintre cele mai mari din Statele Unite ale Americii.

Dar ceea ce s-a întâmplat duminică, 5 noiembrie, la serviciul de dimineaţă, a fost o grea încercare pentru toţi cei 9000 de membri veniţi la închinare. O atmosferă grea şi apăsătoare era peste întreaga asistenţă. Toţi ştiau de scandalul care deja era pe prima pagină a ziarelor şi a canalelor TV. Ted Haggard, pastorul principal al bisericii şi Preşedintele Alianţei Naţionale a Evanghelicilor din Statele Unite, organizaţie care numără 30 de milioane de membri, era acuzat de relaţii sexuale cu un homosexual, un prostituat, Mike Jones.

La început, Ted Haggard a negat. A spus că nu l-a cunoscut niciodată pe Mike Jones şi că nu a avut relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, fiind credincios soţiei sale. Dar câteva zile mai târziu, scria o scrisoare prin care se adresa bisericii pe care o păstorise şi în care recunoştea că a greşit, spunând: „Sunt un înşelător şi un mincinos.” Mai departe încerca să explice cum a putut ajunge într-o asemenea situaţie. Spicuim din scrisoarea lui: „Pentru o lungă perioadă de timp, m-am bucurat de victorie şi am avut fericirea libertăţii. Apoi, din când în când, răul care am crezut că a plecat a revenit la suprafaţă. Şi m-am surprins gândindu-mă la lucruri şi experimentând dorinţe care erau opuse la ceea ce predicam şi învăţam. Vă rog, iertaţi-mă!” scria el în continuare bisericii. „Îmi este atât de ruşine! Sunt un păcătos. Am căzut.” A fost citită şi o scurtă scrisoare din partea soţiei, Gayle Haggard. Ea spunea că inima ei este rănită, dar a promis că va sta alături de soţul ei. Ea scria: „Testul meu a început. Urmăriţi-mă! Voi încerca să-mi dovedesc că pot fi credincioasă.”

Membrii congregaţiei au reacţionat diferit. Mulţi au plâns, alţii erau înmărmuriţi, parcă nevenindu-le să creadă, alţii erau furioşi. Ian Kellenback, de douăzeci şi şase de ani, a spus: „Sper că va ajunge la o înţelegere cu demonii lui.” Dar la cuvintele lui Ross Parsley, pastor interimar, care a spus: „Cu toţii ne simţim mai rău decât ne-am simţit cu o săptămână în urmă, dar cu toţii eram mai răi în urmă cu o săptămână. Astăzi suntem mai înţelegători, mai transparenţi şi mai pocăiţi, cum nu am fost de multă vreme”, la aceste cuvinte, congregaţia a spus la unison: „Amin.” Congregaţia va rămâne să-şi rezolve problena. Vor alege un nou pastor şi poate, în timp, îl vor ierta pe Ted Haggard.

Oricum, şocul este puternic, ca un cutremur de zece grade pe scara Richter. Pentru că Ted Haggard nu era doar pastor la New Life, ci şi Preşedintele unei organizaţii evanghelice, aşa cum am spus, cu 30 de milioane de membri. Iar valurile provocate de cutremur vor duce la vale multe suflete. Unii, bântuiţi de aceleaşi gânduri negre ca şi Ted, vor spune: „Dacă el a făcut, de ce nu aş face şi eu?” Alţii vor spune şi se vor întreba: „Toată învăţătura pe care am primit-o era de la Dumnezeu sau nu? Toţi care i-au ascultat predicile, i-au citit cărţile şi i-au urmat sfaturile, au ascultat de Dumnezeu sau din altă parte venea vocea care se auzea prin Ted Haggard?” Cei care au răspuns la chemările lui la pocăinţă, cu siguranţă, vor auzi şoapta: „Oare chiar a fost chemarea lui Dumnezeu?” Iar dacă, în final, Ted Haggard se va pocăi, biserica şi Dumnezeu îl vor ierta, oare unii nu vor spune: „De ce nu aş păcătui şi eu? Şi în final mi se acorda din nou şansa să mă pocăiesc?” Multe alte întrebări şi scenarii se vor ridica în minţile celor ce l-au ascultat pe Ted Haggard şi au făcut cum a spus el.

Ted Haggard & Mike Jones

Ted Haggard & Mike Jones

Mike Jones, bărbatul cu care Ted a avut de-a face, este un homosexual care se prostituează. El a spus că se întâlnea cu Ted de trei ani şi că ceea ce l-a făcut să dea în vileag această legătură a fost ipocrizia lui Ted. El a spus: „Îi doresc lui şi familiei numai bine. Intenţia mea nu a fost să-i distrug familia. Intenţia mea a fost să demasc un ipocrit.” Poate că în aceste cuvinte nu se află tot adevărul. O urmă de adevăr ar putea fi şi faptul că Ted Haggard avea relaţii apropiate cu Preşedintele Bush şi că aceasta ar putea fi o lovitură împotriva lui, în perspectiva următoarelor alegeri. Fapt care se şi confirmă în aceste zile, când aflăm că democraţii au câştigat alegerile şi au majoritatea în Congres.

Dar ce mai contează alegerile pentru Congresul sau Senatul sau Preşedinţia Statelor Unite, în comparaţie cu tot răul care s-a făcut? Ce mai contează adevăratele mobiluri ale lui Mike Jones, mobiluri care l-au pus în situaţia de a da în vileag legătura lui cu Ted Haggard? Cu siguranţă, Mike Jones a avut motivele lui să facă publică această legătură, iar nemulţumirea lui cum că Ted Haggard ar fi un ipocrit este acceptabilă şi de înţeles, pentru că Ted Haggard s-a erijat în ultimul timp într-un luptător împotriva homosexualilor, afirmând cu vehemenţă că acesta este un păcat condamnat aspru de Dumnezeu şi militând pentru o societate curată, care să trăiască în ascultare de Dumnezeu, în sfinţenie.

Îmi vine greu să înţeleg până unde poate merge împietrirea unei inimi. Aş fi înţeles mai uşor dacă Ted Haggard ar fi continuat să comită acest păcat, dar nu s-ar fi ridicat împotriva homosexualilor, lăsând pe altcineva să o facă, sau, şi mai bine, dacă s-ar fi retras din funcţia pe care o avea, evitând astfel scandalul care s-a produs. Dar aceste lucruri nu s-au întâmplat. Şi Ted Haggard a continuat să trăiască o mare minciună, în familie, în biserică, în societate.

Cât de mare trebuie să fie posesia demonică asupra unui om care, de la amvonul bisericii sau de la tribuna publică, declamă cu vehemenţă că homosexualitatea este un păcat de moarte, care distruge relaţia noastră cu Dumnezeu şi atrage peste oameni pedeapsa lui Dumnezeu, iar când pleacă de la tribună abia aşteaptă să ajungă în braţele partenerului său, pe care îl şi plăteşte pentru această relaţie?

Când am auzit despre scandaluri similare, în care protagoniştii erau preoţi catolici care au avut de-a face cu copii, mi-am zis că aşa se întâmplă când slujitorii altarelor nu pun mare bază pe Scripturi, nu cunosc astfel bine voia lui Dumnezeu şi, necunoscând-o, pot greşi uşor.

Desigur, acum îmi dau seama că raţionamentul meu nu era bun. Nu trebuie să fii teolog ca să ştii că pedofilia nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu şi nu ţine de cât de mult ai citit Scripturile. Ted Haggard este o dovadă. El se lăuda cu Scripturile, le ştia probabil mai bine decât noi toţi, a înţeles că homosexualitatea este un păcat şi că cei care păcătuiesc vor ajunge în iad. Cu toate acestea, nu a avut puterea să zică „nu” ispitei. Mai mult, îşi minţea soţia, copiii, enoriaşii, o ţară întreagă, trăind o viaţă dublă. L-am văzut şi auzit când, întrebat de un reporter CNN dacă îl cunoaşte pe Mike Jones, acesta a spus, fără măcar să roşească, că nu îl cunoaşte şi nu a avut relaţii cu homosexuali.

Sunt acolo, în mintea omenească, nişte resorturi pe care nu le putem înţelege. Nu-l înţelegem pe un pedofil care îşi face publică pasiunea lui perversă pentru copii. Nu-l înţelegem, deşi începem să-i tolerăm. Nu-l putem înţelege pe un homosexual care public afirmă că el în asta găseşte plăcere. Nu-l înţelegem, dar deja îl acceptăm. Dar cum să înţelegi atunci pe unul care luptă împotriva homosexualităţii, citează din Biblie paragrafe întregi, ameninţă cu pedeapsa lui Dumnezeu peste cei ce comit astfel de păcate, cu focul veşnic, şi totuşi el este abonat lunar la astfel de murdării?

Biserica este acum răvăşită. Lovitura a fost puternică. Oponenţii evanghelismului vor jubila, aş spune pe bună dreptate şi fără nicio mirare, pentru că oricum nu s-a tras la aceeaşi căruţă. Diavolul se va bucura, desigur, dacă Diavolul se poate bucura într-un fel. Dar dacă vorbim de oponenţii curentului evanghelic, al cultelor neoprotestante, cred că oponenţii creştinismului în general vor jubila. Din toată această poveste murdară, cu folos nu pot ieşi decât cei ce acuză creştinismul. Dar vreau să cred că poate fi un folos şi pentru creştini.

Am mai spus-o şi cu altă ocazie: cei ce se angajează, chiar cu bună intenţie, să conducă un grup de creştini, biserică, congregaţie, organizaţie etc., se supun unui mare risc: riscul de a fi doborâţi de Diavol şi făcuţi de râs. Şi mai grav, de a fi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru că au făcut un deserviciu lucrării Lui.

Oare realizează Ted Haggard cât de mult a greşit înaintea lui Dumnezeu şi ce deserviciu a făcut creştinismului? Poate a pornit bine la drum, dar iată că, ajuns în fruntea piramidei, nu a mai ştiut să se vadă smerit, la locul lui, şi aburii puterii i-au întunecat minţile. Să fi fost mândria? Sigur că Bush era interesat de o organizaţie care număra 30 de milioane de membri. Ted Haggard avea uşa biroului oval deschisă. Biblia spune în Proverbe 16:18 că mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.

Cred că, datorită acestui scandal, adepţii homosexualităţii vor câştiga teren şi vor căuta cu şi mai multă determinare să arate lumii că trebuie acceptaţi, acelei părţi de lume care încă nu îi acceptă. Dacă vom trăi, vom vedea.

Dar acum aş vrea să mă opresc puţin asupra unui aspect care poate a pus pe gânduri şi pe alţii. Ted Haggard citea Scripturile. De douăzeci de ani conduce o biserică care a ajuns, iată, la 14000 de membri, una dintre cele mai mari din Statele Unite. Ba mai mult, a fost şi Preşedintele Alianţei Naţionale a Evanghelicilor din Statele Unite, o organizaţie făcută din mai multe culte evanghelice, adunând, aşa cum am spus, peste 30 de milioane de persoane. În tot acest timp el a citit Biblia, a predicat din Biblie, mulţi au auzit şi vieţile lor au fost schimbate. După acest prim pas, pastorul Ted Haggard le-a spus mereu că ei trebuie să crească în fiecare zi, spre a semăna tot mai mult cu Cristos, că trebuie să renunţe la păcat, că păcatul ne desparte de Dumnezeu, că păcătoşii merg în iad, unde vor fi chinuiţi şi munciţi în veci de veci, că mincinoşii şi curvarii, mai mult, sodomiţii, homosexualii, sunt destinaţi pieirii veşnice, şi cei ce fac aceste lucruri murdare sunt despărţiţi de Dumnezeu pentru veşnicie.

Ce a făcut Ted Haggard ştim. Pe lângă păcatul sodomiei, a mai fost acuzat că folosea şi droguri atunci când păcătuia. L-am văzut minţind cu neruşinare în faţa reporterilor atunci când a fost întrebat de legăturile lui cu Mike Jones şi despre droguri. La un moment dat, s-a făcut că nu ştie numele lui Jones şi l-a întrebat pe reporter cum îl cheamă. Apoi a spus că a cumpărat drogurile, dar mai târziu le-a aruncat, fără să le folosească. Toate acestea, fără să clipească. Dar el citea Biblia zi de zi, o predica altora, le dădea sfaturi bune, era învăţătorul lor.

Îmi aduc acum aminte de ce spunea Domnul Isus despre cărturari şi farisei în Matei 23, versetele 2 şi 3: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

La fel ca Ted Haggard, cărturarii şi fariseii ştiau legea lui Moise, spuneau bine despre ea, dar cu toate acestea ei erau vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru că ei înşişi nu o împlineau. Ted Haggard nu a fost decât un cărturar care a cunoscut bine legea lui Dumnezeu, de care nu s-a sinchisit prea mult.

Domnul Isus continuă în Matei 23:4-6: „Ei” – cărturarii şi fariseii – „leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni… umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi.”

Îmi aduc aminte, în contextul acestor cuvinte spuse de Domnul Isus, de motivul pentru care Mike Jones a dat în vileag relaţia lui cu Ted Haggard. El a spus: „Intenţia mea a fost să demasc un ipocrit.” Ce este un ipocrit? Exact ceea ce a spus Domnul Isus: unul care leagă pentru alţii sarcini grele de purtat, dar pe care el nici cu degetul nu vrea ca să le mişte. Ted Haggard era ca un vârf de lance împotriva homosexualilor, milita pentru sfinţenie, le spunea enoriaşilor lui că acest păcat îi duce în iad. Şi el trăia în acest păcat.

Sunt acestea poveri greu de purtat azi? Cu siguranţă că da. Datorită mass-mediei şi influenţei puternice a televiziunii şi a filmelor de la Hollywood, oamenii azi se îmbolnăvesc în masă de pornografie, sex, homosexualitate. Mulţi sunt cu trupul în biserici, dar cu inimile la desfrâu. Unii s-au lăsat contaminaţi de microb, dar ar vrea să scape de el, însă nu pot, pentru că nu se pot despărţi de imaginile care îi alimentează non-stop. Alţii abia aşteaptă să se dea liber la păcat şi să se spună că şi în biserică e voie, acolo unde încă nu s-a dat această dezlegare. Lumea întreagă este înrobită de demonii sexualităţii, şi faptul că o dată pe săptămână merg la biserică, iar acolo din când în când li se mai spune că ei nu au voie, nu îi convinge prea mult că aşa ar sta lucrurile. Este totuşi bine că în unele biserici măcar se mai spune păcatului pe nume. Dar acestea sunt nişte sarcini grele de purtat pentru nişte credincioşi doar cu numele, de faţadă, în interiorul lor bântuiţi de pofte şi dorinţe, pentru că nu au ştiut să oprească canalele de televiziune cu tot felul de murdării şi publicaţiile la fel. Oare numai ei? Nu şi păstorii?

Cum a revenit acel gând vechi al lui Ted Haggard, despre care el vorbeşte la început? O vreme a fost liber şi a simţit fericirea libertăţii. Cum a revenit acel gând? Citind Scripturile? Sau poate trăgând cu ochiul acolo unde un sfânt al lui Dumnezeu nu ar fi trebuit să privească? Te pot face Scripturile imun la păcat? Citeşti Scripturile şi eşti ferit? Ted Haggard este o dovadă că nu.

Multă vreme în mediul evanghelic s-a lansat ideea că cei ce citesc Scripturile, în felul acesta vor fi feriţi de păcat. Dar au fost şi alte cazuri, nu foarte demult, dacă e să-l amintesc doar pe teleevanghelistul Jimmy Swaggart, care au dovedit că nu este suficient să citeşti doar.

Evanghelicii au marele avantaj faţă de celelalte confesiuni creştine, ortodoxă şi catolică, avantajul că citesc Scripturile şi pun mare preţ pe ele. În felul acesta, citind Scripturile, mulţi au ajuns la cunoştinţa adevărului şi L-au primit pe Cristos, primind mântuirea. Pentru că au înlocuit Scriptura cu învăţăturile omeneşti, cu tradiţia, cultele istorice, din capul locului, prin reprezentanţii lor îi învaţă pe oameni o cale greşită.

Dar iată că nu este suficient nici măcar să cunoşti adevărul, ca să fii mântuit. Iată că o cunoaştere profundă a adevărului Scripturilor nu îţi dă garanţia că vei merge în rai. Cunoscând bine Scripturile, putem deveni nişte cărturari şi nişte farisei care ştiu, dar nu împlinesc. Câţi dintre evanghelici, care cunosc Scripturile, credeţi că le şi împlinesc?

Domnul Isus spunea că auzirea fără ascultare, adică împlinire, nu foloseşte la nimic. Cuvintele Lui erau: „De ce-mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce vă spun Eu?” Apostolul Pavel, în Romani 1, vorbeşte despre nişte oameni care ştiu că, dacă fac lucruri neîngăduite de Dumnezeu, sunt vrednici de moarte, totuşi le fac. Romani 1:32: „Şi măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Despre ce fapte este vorba? Ascultaţi: nelegiuire, curvie, viclenie, lăcomie, răutate, pizmă, ucidere, ceartă, înşelăciune, porniri răutăcioase, bârfă, obrăznicie, trufie, lăudăroşenie, neascultare de părinţi, călcători de cuvânt, fără milă etc.

Păcatul lui Ted Haggard este mare. Dar întreb eu: sunt evanghelici care, citind Scripurile, au aflat că nu numai curvarii şi sodomiţii merg în iad, ci şi cei vicleni, lacomi, răi, certăreţi, înşelători, bârfitori, obraznici, lăudăroşi, neascultători de părinţi etc.? De ce atunci numai Ted Haggard ar fi vinovat?

Pavel, în versetul 23, spune un lucru care ar trebui să ne dea fiori nouă, care ştim adevărul. El spunea că unii oameni ştiu că, făcând anumite lucruri, sunt vrednici de moarte şi totuşi le fac. Cine ştie? Toată lumea în general, dar în special cei care citesc adevărul din Scripturi. În contextul capitolului 1 din Romani, Pavel spune că deoarece oamenii s-au fălit că sunt înţelepţi, au înnebunit, apoi au schimbat slava lui Dumnezeu într-o icoană care seamănă cu omul muritor, cu păsări şi dobitoace, şi Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, i-a lăsat să-şi urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.

Dar mai bine să vă citesc exact cum scrie. Romani, capitolul 1, de la versetul 20 la 28: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

Aici Biblia afirmă clar că nimeni nu se va putea dezvinovăţi înaintea lui Dumnezeu, spunând că nu a ştiut. Dar mai mult cei ce au ştiut, au citit şi n-au făcut ceea ce Dumnezeu le-a cerut, vor fi vinovaţi.

De unde a pornit nenorocirea? Versetul 22: „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Se poate făli cineva cu cunoştinţele lui despre Dumnezeu, ajungând să vorbească cu aroganţă despre cunoştinţele lui? Se vede că da. Atunci nu este destul să citim Scripturile, Cuvântul lui Dumnezeu? Nu găsim în ele tot ce avem nevoie? Răspunsul este că da, găsim în Scripturi tot ce e nevoie în ceea ce priveşte cunoştinţa, învăţătura, dar ca să împlinim tot ce scrie acolo, toate lucrurile bune şi frumoase pe care ni le cere Dumnezeu, mai avem nevoie de puterea Duhului Sfânt, pe care tot mai puţini o caută.

Cei mai mulţi dintre evanghelici spun că doar apostolii au avut nevoie de puterea Duhului Sfânt, într-o vreme în care să fii creştin şi să poţi face lucrarea lui Dumnezeu era foarte greu. Iar astăzi, pentru că avem Scripturile, este uşor, doar citim şi facem. Ted Haggard, Jimmy Swaggart şi mulţi alţii dovedesc că nu este destul.

Apostolul Pavel, scriindu-le corintenilor, spunea în 2 Corinteni 3, de la 3 la 6: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Cristos. Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” Cu alte cuvinte, lucrarea pe care o face un om al lui Dumnezeu nu are nicio importanţă dacă o face cu cerneală, adică doar ceva omenesc, prin înţelepciunea omenească, ci doar dacă este făcută cu Duhul Dumnezeului Celui viu, dacă slujitorul este un slujitor al Duhului, nu al slovei, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.

Ted Haggard şi alţi evanghelici ştiu multe despre Cuvânt, despre slovă. S-a dovedit că nu este destul. Şi s-a dovedit încă o dată că mândria, aroganţa, dorinţa de a fi cineva în ochii oamenilor duc spre pierzare.

Mai are o şansă Ted Haggard să fie mântuit? Doar dacă renunţă la minciună. Aşa cum l-am văzut pe ecranele TV, nu mai are nicio şansă, dar dacă se pocăieşte sincer, Dumnezeu mai poate ierta. Şi tare aş vrea să poată fi iertare în dreptul lui.

Dar pentru noi, ceilalţi, care nu am fost prinşi cu lucrurile murdare, ascunse cu care umblăm, care încă Dumnezeu nu a îngăduit să fie date pe faţă, poate fi un moment de cercetare şi pocăinţă, pentru noi, care ştim că astfel de lucruri duc la moarte şi totuşi ne ţinem legaţi de ele. Duhul Dumnezeului Celui viu să ne elibereze de toate lucrurile care ne despart de Dumnezeu şi să pună în noi puterea de care avem nevoie, ca să ne ducem pocăinţa până la capăt! Faptul că până acum nu am fost făcuţi de ruşine se datorează milei şi îndurării şi îndelungei răbdări a lui Dumnezeu.

În final, aş vrea totuşi să mai pun o întrebare. În biserica condusă de Ted Haggard sunt 14000 de membri. Între toţi aceştia nu era niciunul cu dar de descoperire sau cu dar de prorocie? Se pare că nu. Este o biserică mare, cu trupe de laudă şi închinare, cu consiliu de conducere, cu mulţi pastori şi învăţători, cu site pe internet, cu instalaţie de climatizare etc., dar fără darurile lăsate de Dumnezeu pentru ca biserica să funcţioneze bine.

Deşi Biblia avertizează, pe de o parte, că „între voi să nu fie mulţi învăţători”, iar pe de altă parte, ne încurajează să căutăm darurile duhovniceşti, să râvnim după ele, să le avem din belşug, noi, evanghelicii, cei ce citim Biblia, ce fac alţii este problema lor, noi, evanghelicii, facem exact pe dos. Avem mulţi învăţători, toţi vrem să fim învăţători, dar nu mai căutăm darurile care sunt de folos pentru zidirea Bisericii. Iată un alt mare cusur al nostru, al celor ce ne lăudăm cu Scripturile. Iată un alt mod de a interpreta Scripturile după cum ne place nouă.

Mă gândesc cât de folositor i-a fost lui David, după ce a păcătuit aproape la fel ca Ted Haggard, cât de folositor i-a fost ca Dumnezeu să-i trimită un proroc, pe Natan, care să-i vorbească, să-l mustre, să-l scoată din orbirea în care era.

Ted Haggard a stat trei ani în această stare de păcat şi poate că şi înainte a cochetat cu păcatul. Din Biblie a citit şi a aflat că nu este bine ce face, dar nu i-a fost de folos. Ce bine era dacă în biserica lui s-ar fi aflat un proroc care să poată fi folosit de Dumnezeu pentru a-l trezi pe Ted din nebunia lui, aşa ca odată Natan pe David! Dar nu a fost acest om şi, din păcate, puţine sunt locurile în care aceste daruri se mai manifestă. Acolo unde au fost, i-am împuşcat, i-am omorât, vorbindu-i de rău şi aruncând cu noroi în ei. Cine face acest lucru? Cei ce citesc Scripturile, dar le interpretează după bunul plac al voii lor.

Ştim că Dumnezeu urăşte sodomia. Şi iată, se întâmplă, chiar şi păstorii cad în acest păcat. Ştim că Dumnezeu urăşte lăcomia, bârfa, răutatea, gelozia, invidia, minciuna, şi totuşi le facem. Ştim că Dumnezeu nu vrea ca să fie între noi mulţi învăţători, dar vrea să fie mulţi proroci, oameni cu daruri spirituale, supranaturale, pentru zidirea Trupului lui Cristos, dar noi, încăpăţânaţi, facem pe dos. Dar ne lăudăm că ascultăm de Scripturi şi că pentru noi Scripturile sunt sfinte.

Ted Haggard este doar vârful icebergului, puţinul care se vede şi care a fost făcut de ruşine. Dar eu mă întreb: oare ce se află sub apă? Am vrea noi, evanghelicii, ca lumea să afle? Dumnezeu oricum ştie.

Cred că, trecând peste tot răul mare care s-a făcut creştinismului prin căderea în păcat a lui Ted Haggard, putem folosi acest moment pentru întoarcerea la Dumnezeu a noastră, a celor ce citim şi cunoaştem Scripturile. Să ne pocăim deci, până când nu se vor striga de pe acoperişul caselor toate faptele rele şi murdare şi toată necredinţa noastră. Să lepădăm ochelarii de cal ai prejudecăţilor şi ai confesiunilor noastre şi să ne rugăm lui Dumnezeu să înţelegem Scripturile aşa cum vrea El, nu cum vrem noi. Şi apoi, prin lucrarea puterii Lui în noi, prin puterea Duhului Sfânt, să putem şi împlini ceea ce trebuie împlinit.

Cred că cuvintele lui Ross Parsley, pastor interimar la Biserica New Life, pe care l-am citat la început şi prin care se adresa bisericii în acea duminică nefastă de 5 noiembrie 2006, sunt potrivite pentru toţi. El spunea: „Cu toţii ne simţim mai rău decât ne-am simţit cu o săptămână în urmă, dar cu toţii eram mai răi în urmă cu o săptămână. Astăzi suntem mai înţelegători, mai pocăiţi, cum nu am fost de multă vreme.” Ca să înţeleagă acest lucru, peste Biserica Viaţa Nouă a trebuit să vină un cutremur. Noi să ne pocăim înainte ca Dumnezeu să trebuiască să ne lovească cu nuiaua Lui.

Aţi ascultat emisiunea Lumea în care trăim.

[Copyright © Dan Bercian. Publicat cu permisiune. Emisiunea a apărut iniţial pe site-ul Radio Unison – www.radiounison.ro, unde poate fi audiată. Transcrierea a fost realizată de ContraCurentului.com. În noiembrie 2006, pastorul Ted Haggard, Preşedintele Alianţei Evanghelicilor din America, căsătorit şi tată a cinci copii, a recunoscut că a plătit timp de trei ani un prostituat homosexual pentru întâlniri sexuale lunare şi că a cumpărat de la acesta metamfetamină, drog pe care îl consuma în timpul întâlnirilor pe care le aveau. În ianuarie 2009, oficiali de la fosta biserică a lui Ted Haggard au anunţat că un tânăr din biserică făcuse dezvăluiri în anul 2006 despre o relaţie sexuală nepotrivită, consensuală, de lungă durată a sa cu Ted Haggard. Tânărul, pe nume Grant Haas, a declarat ulterior că Biserica New Life i-a plătit 179000 $ pentru a-i acoperi cheltuielile cu consilierea şi cheltuielile cu colegiul. Ted Haggard a admis în mod deschis relaţia cu Haas, la CNN şi alte mijloace mass-media, iar când a fost întrebat dacă a avut şi alte relaţii homosexuale care nu au fost raportate, nu a oferit un răspuns direct.]

Țări care au legalizat căsătoria homosexuală și denominații creștine care aprobă căsătoria homosexuală

Ţări care au legalizat căsătoria homosexuală

Danemarca a fost prima ţară care a recunoscut relaţia legală între persoane de acelaşi sex, recunoscând „parteneriatele înregistrate” în 1989. În 2001, Olanda a devenit prima ţară care a permis căsătoria între persoane de acelaşi sex. De atunci căsătoriile între persoane de acelaşi sex au fost permise şi sunt reciproc recunoscute în Belgia (2003), Spania (2005), Canada (2005), Africa de Sud (2006), Norvegia (2009), Suedia (2009), Portugalia (2010), Islanda (2010), Argentina (2010), Danemarca (2012), Brazilia (2013), Franţa (2013), Uruguay (2013), Noua Zeelandă (2013), Regatul Unit (2014), Luxemburg (2015), Statele Unite (2015), Irlanda (2015) şi Columbia (2016). Căsătoria între persoane de acelaşi sex urmează să devină legală în Finlanda la 1 martie 2017. În Mexic, căsătoria între persoane de acelaşi sex se încheie într-un număr de state şi este recunoscută în toate cele 31 de state. În Nepal recunoaşterea sa a fost mandatată judiciar, dar nu a fost încă legiferată.

Ţări care au legalizat parteneriatele civile homosexuale

Statutul de uniune civilă, parteneriat civil, parteneriat domestic, parteneriat înregistrat, parteneriat neînregistrat, coabitare neînregistrată oferă anumite beneficii legale care aparţin căsătoriei. Din iunie 2016, ţările care au o formă alternativă de recunoaştere legală pentru cuplurile de acelaşi sex, alta decât căsătoria, la nivel naţional sunt: Regatul Unit (Irlanda de Nord, Jersey şi Gibraltar), Elveţia, Germania, Italia, San Marino, Liechtenstein, Croaţia, Slovenia, Republica Cehă, Ungaria, Grecia, Cipru, Andorra, Estonia, Israel, Chile, Costa Rica, Ecuador, Australia, Japonia (diferite oraşe) şi Taiwan (unele districte şi oraşe). Malta are uniuni civile cu aceleaşi drepturi şi responsabilităţi precum căsătoria, diferenţa fiind doar de denumire. În plus, 13 ţări care au căsătoria legală între persoane de acelaşi sex au şi o formă alternativă de recunoaştere legală a cuplurilor de acelaşi sex: Regatul Unit, Belgia, Olanda, Portugalia, Spania, Finlanda, Franţa, Luxemburg, Argentina, Brazilia, Columbia, Africa de Sud şi Uruguay. O astfel de formă alternativă este legală şi în diferite părţi din Statele Unite (California, Hawaii, Illinois, New Jersey, Nevada, Oregon şi Wisconsin).

[Extras din Same-sex marriage, https://en.wikipedia.org/wiki/Same-sex_marriage]

Denominaţii protestante şi evanghelice din Europa care aprobă căsătoria homosexuală sau uniunile homosexuale: Biserica Evanghelică Luterană a Islandei (Church of Iceland), Biserica Evanghelică Luterană a Finlandei (Evangelical Lutheran Church of Finland; denominaţia permite celebrarea uniunilor civile homosexuale), Bisericile Germane Luterane, Reformate şi Unite din Biserica Evanghelică din Germania (German Lutheran, Reformed and United Churches in Evangelical Church in Germany), Biserica Luterană Evanghelică din Geneva, Elveţia (Evangelical Lutheran Church in Geneva), Biserica Evanghelică din Confesiunea Augsbur, Austria (Evangelical Church of the Augsburg Confession in Austria), Biserica Evanghelică Luterană din Italia (Lutheran Evangelical Church in Italy), Biserica Evanghelică Luterană din Croaţia (Evangelical Church in Croatia), Biserica Protestantă Unită a Franţei (United Protestant Church of France), Biserica Protestantă Unită din Belgia (United Protestant Church in Belgium), Biserica Reformată Unită din Marea Britanie (United Reformed Church), Bisericile Refomate Elveţiene din Biserica Reformată a Elveţiei (Swiss Reformed Churches in Swiss Reformed Church), Biserica Protestantă din Olanda (Protestant Church in the Netherlands), Biserica Danemarcei (Church of Denmark), Biserica Norvegiei (Church of Norway), Biserica Suediei (Church of Sweden), Biserica Angliei (Church of England; permite preoţi transgenderi; unele biserici permit binecuvântarea căsătoriilor homosexuale şi parteneriatele civile pentru preoţii homosexuali, iar în anul 2010 denominaţia a acordat drepturi depline la pensie preoţilor care încheiaseră parteneriate civile homosexuale), Biserica din Ţara Galilor (Church in Wales; majoritatea bisericilor susţin căsătoria homosexuală, iar denominaţia permite preoţilor homosexuali să încheie parteneriate civile), Biserica Scoţiei (Church of Scotland; denominaţia a votat ca pastorii homosexuali să încheie căsătorii homosexuale), Quakerii Britanici (British Quakers), Biserica Metodistă a Marii Britanii (Methodist Church of Great Britain; bisericile au permisiunea de a binecuvânta căsătoriile homosexuale), Uniunea Bisericilor Metodiste şi Waldesiene din Italia (Union of Methodist and Waldensian Churches), Biserica Episcopală Scoţiană (Scottish Episcopal Church), Biserica Irlandei din Regatul Unit (Church of Ireland, UK), Biserica Prezbiteriană Independentă a Irlandei (Non-subscribing Presbyterian Church of Ireland), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Portugalia (Affirming Pentecostal Church International, Portugal), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Ţara Galilor (Affirming Pentecostal Church International, Wales), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Portugalia (Affirming Pentecostal Church International), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Albania (Affirming Pentecostal Church International, Albania)

Denominaţii catolice din Europa care aprobă căsătoria homosexuală: Vechea Biserică Catolică Austriacă, Germană, Elveţiană şi Olandeză (Austrian, German, Swiss and Dutch Old Catholic Church), Comuniunea Catolică Ecumenică Austriacă, Belgiană, Olandeză şi Poloneză (Austrian, Belgium, Netherlands and Poland Ecumenical Catholic Communion), Vechea Biserică Catolică din Austria, Germania, Olanda şi Elveţia (Old Catholic Church in Austria, Germany, the Netherlands, and Switzerland)

Denominaţii protestante şi evanghelice din Statele Unite care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Evanghelică Anglicană din America (Evangelical Anglican Church In America), Biserica Evanghelică Luterană din America (Evangelical Lutheran Church in America), Biserica Prezbiteriană din SUA (Presbyterian Church, USA), Biserica Reformată din America (Reformed Church in America; pastorii homosexuali pot sluji în biserică dacă sunt ordinaţi într-o altă denominaţie, iar unele biserici permit căsătoria homosexuală), Biserica Episcopală din Statele Unite (Episcopal Church, United States), Biserica Episcopală Progresistă (The Progressive Episcopal Church), Asociaţia Naţională a Bisericilor Creştine Congregaţionale (National Association of Congregational Christian Churches; denominaţia permite bisericilor să decidă), Biserica Menonită din SUA (Mennonite Church USA; denominaţia permite bisericilor să decidă), Biserica Creştină – Discipolii lui Cristos (Christian Church – Disciples of Christ), Biserica Comunităţii Metropolitane (Metropolitan Community Church), Reţeaua Evanghelică (The Evangelical Network), Alianţa Creştină Progresistă (Progressive Christian Alliance), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională (Affirming Pentecostal Church International), Penticostalii Internaţionali Reconcilianţi (Reconciling Pentecostals International), Alianţa Globală a Penticostalilor Apostolici Susţinători (Global Alliance of Affirming Apostolic Pentecostals), Alianţa Baptiştilor (Alliance of Baptists), Bisericile Baptiste Americane (American Baptist Churches; denominaţia permite bisericilor să decidă), Părtăşia Baptistă Cooperantă (Cooperative Baptist Fellowship; denominaţia permite bisericilor să decidă), Asociaţia Baptiştilor Primitori şi Susţinători (Association of Welcoming and Affirming Baptists)

Denominaţii catolice din Statele Unite care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Catolică Apostolică din America de Nord (Catholic Apostolic Church in North America), Comuniunea Bisericilor Catolice Sinodale (Communion of Synodal Catholic Churches), Biserica Catolică Ecumenică (Ecumenical Catholic Church), Comuniunea Catolică Ecumenică (Ecumenical Catholic Communion), Biserica Catolică Euharistică (Eucharistic Catholic Church), Biserica Catolică Evanghelică (Evangelical Catholic Church), Biserica Creştină Catolică Independentă (Independent Catholic Christian Church), Vechea Biserică Catolică (Old Catholic Church), Vechea Biserică Catolică de Rit Carismatic (Old Catholic Church-Charismatic Rite), Biserica Catolică Unită (United Catholic Church)

Denominaţii ortodoxe din Statele Unite care aprobă căsătoria homosexuală: AXIOS – Creştinii Răsăriteni şi Ortodocşi Homosexuali şi Lesbiene (AXIOS – Eastern and Orthodox Gay and Lesbian Christians), Biserica Ortodoxă Incluzivă (Inclusive Orthodox Church), Biserica Greacă Ortodoxă Independentă a Statelor Unite (Independent Greek Orthodox Church of the United States)

Denominaţii protestante din Canada care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Evanghelică Luterană din Canada (Evangelical Lutheran Church in Canada), Biserica Anglicană a Canadei (Anglican Church of Canada), Biserica Menonită din Canada (Mennonite Church Canada; denominaţia permite bisericilor să decidă)

Denominaţii protestante şi evanghelice din America Latină care aprobă căsătoria homosexuală: River Plate din Argentina (Evangelical Methodist Church in Argentina), Biserica Evanghelică a Confesiunii Luterane din Brazilia (Evangelical Church of the Lutheran Confession in Brazil), Biserica Luterană din Chile (Lutheran Church in Chile), Biserica Evanghelică Luterană din Chile (Evangelical Lutheran Church of Chile), Biserica Luterană din Costa Rica (Costa Rican Lutheran Church), Biserica Luterană din Peru (Lutheran Church of Peru), Biserica Evanghelică Metodistă din Argentina (Evangelical Methodist Church in Argentina), Biserica Evanghelică Biserica Episcopală din Costa Rica (Episcopal Church of Costa Rica), Biserica Episcopală din Cuba (Episcopal Church of Cuba), Biserica Episcopală Anglicană din El Salvador (Episcopal Anglican Church of El Salvador), Biserica Anglicană Episcopală a Braziliei (Anglican Episcopal Church of Brazil), Biserica Evanghelică din Uruguay (Evangelical Church of Uruguay), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Brazilia (Affirming Pentecostal Church International, Brazil), Biserica Penticostală Susţinătoare Internaţională din Columbia (Affirming Pentecostal Church International, Colombia)

Denominaţii catolice din America Latină care aprobă căsătoria homosexuală: Diversitatea catolică (Catholic Diversity)

Denominaţii ortodoxe din America Latină care aprobă căsătoria homosexuală: nu există

Denominaţii protestante şi evanghelice din Africa ce aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Reformată Olandeză din Africa de Sud (Dutch Reformed Church in South Africa; fiecare biserică are libertatea să decidă), Biserica Anglicană din Africa de Sud (Anglican Church of Southern Africa; membrii pot încheia căsătorii homosexuale, preoţii homosexuali pot fi ordinaţi, dar nu li se permite să se căsătorească), Biserica Metodistă din Africa de Sud (Methodist Church of Southern Africa; acceptă uniunile homosexuale, dar nu şi căsătoria homosexuală), Biserica Prezbiteriană Unită din Africa de Sud (Uniting Presbyterian Church in Southern Africa; clericii au libertatea de a decide)

Denominaţii catolice şi ortodoxe din Africa ce aprobă aprobă căsătoria homosexuală: nu există

Denominaţii protestante şi evanghelice din Asia care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Anglicană din Coreea (Anglican Church of Korea; unele biserici şi unii clerici susţin drepturile LGBT), Biserica Hyanglin din Coreea (Hyanglin Church in Korea), Biserica din Sudul Indiei (Church of South India; are misiuni specifice pentru drepturile transgenderilor şi mulţi clerici susţin drepturile homosexualilor), Biserica Evanghelică a Indiei (Evangelical Church of India), Biserica Unită a lui Cristos din Japonia (United Church of Christ in Japan), Biserica Unită a lui Cristos din Filipine (United Church of Christ in the Philippines)

Denominaţii catolice şi ortodoxe din Asia care aprobă căsătoria homosexuală: nu există

Denominaţii protestante şi evanghelice din Noua Zeelandă care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Anglicană din Noua Zeelandă (Anglican Church in New Zealand), Biserica Metodistă din Noua Zeelandă (Methodist Church in New Zealand), Biserica Prezbiteriană din Aotearoa din Noua Zeelandă (Presbyterian Church in Aotearoa New Zealand; unele biserici), Societatea Ecumenică a Prietenilor – Quakerii din Noua Zeelandă (Religious Society of Friends – Quakers in New Zealand), Biserica Comunităţii Metropolitane din Noua Zeelandă (Metropolitan Community Church in New Zealand), Biserica Baptistă Mt Eden din Auckland, Noua Zeelandă (Mt Eden Baptist Church in Auckland, New Zealand), Biserica Baptistă Ponsonby din Auckland, Noua Zeelandă (Ponsonby Baptist Church in Auckland, New Zealand)

Denominaţie catolică din Noua Zeelandă care aprobă căsătoria homosexuală: Biserica Catolică Ecumenică Unită din Noua Zeelandă (United Ecumenical Catholic Church in New Zealand)

Denominaţii ortodoxe din Noua Zeelandă care aprobă căsătoria homosexuală: nu există

[Extras din LGBT-affirming Christian denominations, https://en.wikipedia.org/wiki/LGBT-affirming_Christian_denominations]

Schimbarea este posibilă prin Isus Cristos

Dan Hitz

Dan Hitz

Dragi prieteni,

Scriu newsletter-ul din luna aceasta cu inima grea. Cu siguranță, în ultima vreme războiul culturii împotriva homosexualității s-a inflamat. Teologia pro-homosexualitate a câștigat susținere în numeroase denominații și organizații creștine. Multe biserici au renunțat la adevărurile fundamentale ale Scripturii, sub aparența toleranței și harului. În loc să rostească adevărul în dragoste pentru a confrunta păcatul, îi încurajează pe cei care au nevoie de atingerea răscumpărătoare a lui Cristos să accepte păcatul pentru care a murit Cristos ca să-i elibereze.

Alte grupuri creștine au acceptat o versiune a harului fără pocăință. Ele sugerează că Isus nu a murit pentru o modificare comportamentală și că Dumnezeu nu este mai mișcat de păcatul nostru decât de faptele noastre bune. Ele uită că Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24) Unele grupuri creștine spun că creștinii care au fost mântuiți odată nu mai au nevoie să-și mărturisească păcatele lui Dumnezeu. Acest gen de har este în contradicție cu 1 Ioan 1:6-9, unde citim: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” Trebuie să fim atenți să nu schimbăm „în desfrânare harul Dumnezeului nostru” (Iuda 1:4).

Trebuie să ne ținem tare de temeliile de bază ale credinței noastre creștine, care proclamă cu îndrăzneală: „Dumnezeu… porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” (Fapte 17:30) Trebuie să ne ținem tare de adevărul scriptural din 1 Corinteni 6:9-11, care declară cu îndrăzneală mai multe comportamente, inclusiv homosexualitatea, ca fiind păcătoase; dar oferă și speranță prin Isus Cristos, declarând: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Schimbarea este posibilă prin puterea răscumpărătoare a lui Isus Cristos și prin lucrarea Lui împlinită pe cruce. Schimbarea este un proces. Vom continua să experimentăm ispite de partea aceasta a eternității, la fel ca Isus când a fost aici, pe pământ (Evrei 4:15). Lupta poate fi uneori feroce. Câteodată pare a fi cu totul lipsită de speranță – ca și cum nu ne vom schimba niciodată – dar în slăbiciunea noastră suntem făcuți tari (Evrei 11:34). Suntem mai mult decât biruitori prin Isus Cristos (Romani 8:37).

În Cristos,

Dan Hitz, Director

Reconciliation Ministries din Michigan

[Dan Hitz, Reconciliation Ministries Newsletter for April/May 2014. Copyright © Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Homofobia în Biserică

de Martin Hallett

Homofobia este de obicei definită ca teamă irațională și prejudecată față de persoanele homosexuale și față de problema homosexualității. Un raport recent publicat de Mișcarea Creștină Lesbiană și Homosexuală intitulat Homofobia în Biserică include câteva studii de caz ilustrând ceea ce definesc ei ca homofobie. Trist, nu există îndoială, precum în numeroase alte situații, deseori creștinii au răspuns la problema homosexualității mai mult din teamă și prejudecată, decât cu înțelegere, îndurare și compasiune de la Cristos.

De exemplu, au fost situații în slujirea noastră de la True Freedom Trust când am fost îngrozit de experiențele creștinilor care ne-au contactat pentru ajutor și suport. Unii dintre ei au fost respinși de așa-zișii lor prieteni creștini, iar altora li s-a cerut să se mute din cartier. Cel mai comun răspuns experimentat de acești oameni pare să fie unul al fricii – adică: „Nu trebuie să ai nimic de-a face cu copiii și cu tinerii noștri!” Bineînțeles, în vasta majoritate a situațiilor tinerii nu se află în vreun risc sexual, cum nu sunt nici în cazul creștinului heterosexual obișnuit. Acestea fiind spuse, sunt recunoscător că unii dintre cei care apelează la True Freedom Trust, care s-au temut de respingere din partea fraților și surorilor în Cristos, experimentează de fapt exact opusul și sunt iubiți, susținuți și sprijiniți de prietenii lor creștini apropiați.

[Martin Hallett, Homophobia in the church. Copyright © 2001 True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză vezi www.truefreedomtrust.co.uk.]

O zi importantă

Pentru mulți dintre noi, 1 decembrie se poate să fi trecut ca doar o altă zi de vineri. Dar pentru mai mult de 5000 de bărbați, femei și copii care trăiesc cu HIV/SIDA în Oregon și pentru mai mult de 40000000 de oameni din toată lumea nu a fost doar o altă zi.

Portland Fellowship s-a implicat în două evenimente separate, care au ajutat la mărirea cunoștinței și la luarea de mai multe acțiuni în favoarea celor care trăiesc cu HIV/SIDA. Am fost invitați să vorbim la Conferința Echipelor Medicale din Nord-Vest despre Probleme Internaționale și Domestice cu privire la răspunsul bisericilor la pandemia HIV/SIDA.

Steve Baliko, membru al personalului nostru, a împărtășit o viziune plină de putere cu privire la ce ar putea face Biserica, fiind mâinile și picioarele lui Isus Cristos în Portland. El a amintit adunării de lideri ai bisericii ce nu a făcut Trupul ca răspuns la criza SIDA care a început cu 25 de ani în urmă. Sugestii despre o cale mai bună care ne stă înainte și despre speranța pe care creștinii o pot aduce oamenilor care trăiesc cu HIV/SIDA au fost, de asemenea, parte a mesajului pe care l-a împărtășit celor adunați.

O întâlnire ulterioară este planificată pentru a discuta despre câteva moduri practice în care bisericile se pot angaja în împlinirea nevoilor spirituale, fizice și emoționale ale celor care trăiesc cu HIV/SIDA.

Vineri seara, Portland Fellowship, Biseica Well Community și Imago Dei au sponsorizat o întâlnire de rugăciune. Patruzeci de oameni s-au întâlnit ca să se roage pentru Biserica din Portland și ca să-i aducă în rugăciune pe cei care trăiesc în prezent cu HIV/SIDA. După un timp de mărturisire și pocăință din cauza lipsei unui răspuns plin de compasiune din partea Bisericii mai mari față de comunitatea HIV/SIDA, fiecare a luat numele a una sau două persoane care trăiesc cu SIDA și s-a dedicat să se roage pentru ea sau penru ele în următorul an. Formând grupuri mici, s-au rugat pentru greutățile și stigma cu care se confruntă frecvent oamenii din cauza maladiei care le distruge trupul. S-au făcut multe rugăciuni ca să putem vedea ziua când se va discuta liber despre HIV în toate bisericile noastre. Unul dintre bărbații prezenți are în prezent HIV/SIDA. Gândurile lui din acea seară au fost revelatoare: „Am așteptat douăzeci de ani ca să văd o biserică făcând asta. Nu pot să vă spun cât de binecuvântat mă simt în seara asta. Dumnezeu face lucruri mari.” Toți cei prezenți în acea seară ar fi de acord din toată inima.

Continuați să vă rugați în timp ce Portland Fellowship continuă să întindă o mână bisericilor și să continue discuția despre cum noi, ca Trupul lui Cristos, putem să rostim adevărul și să facem cunoscută dragostea în bisericile noastre și în lumea noastră, în timp ce discutăm specific despre HIV/SIDA și despre impactul ei continuu asupra comunității și lumii noastre.

[An important day. Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

Ce facem?

Ted Haggard și prostituatul său

Ted Haggard și prostituatul său

La începutul lunii noiembrie a venit știrea despre infidelitatea conjugală a lui Ted Haggard, Președintele Asociației Naționale a Evanghelicilor. Știrile și internetul au fost pline de rapoarte despre cum a consumat droguri și a solicitat serviciile unui prostituat.

Pe 15 decembrie, aproape 170 de oameni, care susțin că au fost abuzați sexual de preoți care au lucrat cândva în Oregonul de Vest, au căzut de acord să încheie o înțelegere în litigiul judiciar cu Arhiodeceza de Portland. Arhiodeceza de Portland a fost prima din națiunea americană care a căutat protecție împotriva creditorilor când a ajuns la Curtea Federală pentru Falimente, preîntâmpinând un proces major pentru abuzul sexual.

Sunt doar două exemple de pe lista în creștere de lideri ai bisericilor locale și naționale care, în lunile recente, și-au avut eșecurile sexuale/morale expuse chiar în public și încă într-un mod dureros. Se pare că oriunde ne întoarcem, realitatea păcatului sexual se distinge clar, ca urmele de noroi pe un covor alb.

Noi, fiind creștini, avem o problemă. Care deși nu este o problemă nouă, devine mai evidentă, iar consecințele ei sunt tot mai distructive. Avem o problemă este cu onestitatea. În scrisoarea de demisie către biserică, Haggard a scris: „Când am încetat să comunic despre problemele mele, întunericul a crescut și în final a pus stăpânire pe mine. Drept rezultat, am făcut lucruri care erau contrare la tot ceea ce cred… Apoi, din cauza mândriei, am început să îi înșel pe cei pe care îi iubesc cel mai mult, fiindcă nu am vrut să-i rănesc sau să îi dezamăgesc.”

Într-o declarație profundă, pastorul și vorbitorul internațional Sy Rogers revelează mentalitatea predominantă din spatele acestui tip de comportament. Citându-l pe Sy: „Creștinilor le este adesea rușine să admită ceea ce știe toată lumea: creștinismul nu ne face imuni la patimile sexuale. Nu este totul «reparat» doar fiindcă intrăm într-o relație cu Dumnezeu.” Fără îndoială, o ispită cu care ne confruntăm uneori este să pretindem că suntem sănătoși, când în realitate întunericul este în creștere și ar putea să i se îngăduie să ne domine.

Ce facem cu urmele de noroi?

Fiecare din noi a fost creat cu dorințe sexuale. Adăugați la aceasta realitatea că trăim într-o societate tot mai compromisă sexual. Dacă ne gândim că suntem dincolo de vulnerabilitate în domeniul luptei sexuale, atunci suntem deja nesinceri cu noi înșine. Ignorarea urmelor de noroi nu face podeaua curată. Avem nevoie să învățăm cum să fim mai buni ispravnici ai darului sexualității noastre. Trebuie să trăim cu onestitate în ceea ce privește luptele noastre. Trebui să începem să-i invităm și să le dăm altora libertatea să fie onești cu privire la luptele lor.

Alăturați-vă nouă la seminarul nostru anual de pe 31 martie, unde ne vom adresa urmelor murdare, adesea evitate și rareori aduse la lumină, din domeniul sexualității din viața noastră!

[What do we do? Extras din The Fellowship Message, ianuarie 2007. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

1 2 3 14