Archive for Articole

O scrisoare neașteptată

Dragă Isus,
Cine crezi Tu că ești?
Ai intrat călare în cetate.
Ai pretins că ești Dumnezeu.
Oamenii s-au adunat pe străzi și au strigat: „Osana!”
O, păreau că Te iubeau!
Dar nu era așa.
Nu Te iubeau.
Nu țineau seamă de cuvintele Tale.
Nu erau prietenii Tăi.
Erau dușmanii Tăi.
Și înainte ca săptămâna să fi luat măcar sfârșit,
Te-au crucificat.
Iar acum iată-Te aici,
țintuit pe o cruce: gol și neputincios.
Desigur, singurul motiv pentru care mă aflu aici
este că știu ce faci…
plătești pentru ceva.
Ai fost încununat cu vina,
Cu rușinea TUTUROR oamenilor pe care i-ai iubit:
greșelile fiecărei persoane,
acel egoism sâcâitor care iese la iveală din pântecele mamei
ca un cancer care nu încetează niciodată să crească,
înșelăciunea, înjunghierea în spate,
lucrurile abjecte pe care ei le doresc altora,
toate secretele păstrate ascunse,
păstrate în spatele ușilor închise…
Te văd mișcându-Ți piciorul,
încercând să respiri sub greutatea a toate:
toată mânia meschină a oamenilor mândri,
desconsiderarea arogantă a altora,
lipsa de compasiune,
insistarea asupra drepturilor,
obsesiile materiale,
sumele imense de bani pe care ei le cheltuiesc
ca să arate bine,
în timp ce alți oameni mor de foame…
Ce simți,
știind că TOATE acestea sunt acum asupra Ta?
Fiecare divorț.
Fiecare părăsire.
Fiecare tată ratat.
Fiecare foc de armă.
Fiecare copil care zace mort pe stradă.
Bărbatul care răpește fete
și le vinde demnitatea pentru câțiva dolari.
Toată mânia plină de nesiguranță și izbucnirile de mânie:
„TE URĂSC”
și „VOI FACE CE VREAU EU”,
adicțiile pornografice,
gelozia,
idolii,
celebrarea vanității,
urmărirea constantă a „Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”,
„Uitați-vă la mine!”
Ei bine, acum ne uităm la Tine, Isus…
și tot ce pot să văd este o lume înecându-se în păcat
și suferință.
Realizez că acestea nu au fost faptele Tale,
Totuși sunt încântată că iei vina lor asupra Ta.
Omenirea a făcut o treabă bună cu asta,
Dar de aici o preiau eu.
Înainte ca să terminăm, sunt nevoită doar să întreb:
ce fel de persoană
pretinde că poate ierta întreaga lume?
Cine crezi Tu că ești?
CINE CREZI TU CĂ EȘTI?!
Cu sinceritate,
Moartea

Dragă Moarte,
Am primit scrisoarea ta.
Scuze că mi-a luat câteva zile să-ți răspund.
Am avut ceva important de terminat.
Știu că nu te așteptai să răspund,
Dar sunt întotdeauna dornic să ofer răspuns
la o întrebare bună.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune cine sunt Eu…
Eu sunt eternitatea dinaintea istoriei.
Eu sunt olarul care a făcut să se rotească galaxiile.
Eu sunt spiritul de peste adânc
și Cel care le spune munților să se mute.
Eu sunt norul zilei, focul nopții.
Eu sunt co-conspiratorul din spatele scandalului harului.
Eu sunt păstrătorul cărților.
Sunt foarte conștient de datoriile
care acoperă filele fiecărei generații,
iar astăzi notez pe fiecare din ele:
PLĂTIT PE DEPLIN.
Cine cred Eu că sunt?
Îți voi spune…
Eu sunt mânia dreaptă și plină de furie,
care face ca iadul să arate ca un foc de tabără,
și Eu sunt valul de îndurare care se înalță,
care poate potoli flacăra sa însetată.
Eu sunt furtuna puternică a dragostei
care se așterne pe fiecare orizont,
iar bunătatea Mea coboară
și peste cei răi, și peste cei drepți.
Eu sunt răscumpărătorul anilor pierduți.
Eu sunt „Bine ai venit acasă!” pentru fiecare fiu risipitor.
Eu sunt glasul care șoptește la urechea fiecărei fete:
„Eu te-am creat și ai fost creată frumoasă.”
Eu sunt credincios chiar și cu cei necredincioși.
Numele meu este salvare.
Numele Meu este putere, chiar putere asupra ta!
Chiar vrei să știi cine sunt Eu?
Eu sunt piciorul de pe capul tău.
Eu sunt sabia din coasta ta.
Eu sunt singurul autor al acestei povești.
Eu sunt Cel care ține stiloul
și te voi șterge cu o singură mișcare a mâinii Mele.
Eu voi avea ultimul cuvânt, pentru că Eu sunt Cuvântul.
Și Moarte, sunt aici ca să-ți spun o vorbă:
Vineri nu ai fost la înmormântarea mea –
ai fost la înmormântarea ta.
Piroanele din mâinile Mele vor fi cele din sicriul tău.
Și ca să fiu clar:
Nu am fost o victimă a planurilor omenești
și, cu certitudine, nu am fost niciodată un sclav al tău.
Eu sunt învingătorul.
Eu sunt Stăpânul.
Eu sunt Cel care îi eliberează pe cei captivi.
Și nu numai că am zdrobit strânsoarea în care mă țineai,
Dar îți voi desprinde degetele de peste toți cei care cheamă Numele Meu.
Ești terminată.
Ești neputincioasă.
Lucrarea ta este nulă și neavenită.
Fă-ți bagajele.
Du-te și spune prietenilor tăi: S-A SFÂRȘIT.
Iar în cazul în care te mai întrebi,
Cine cred Eu că sunt,
Îți voi spune:
EU SUNT.
Cu sinceritate,
Isus

[An Unexpected Letter. Copyright © 2016 Passion Conferences.]

Ted Haggard

de Dan Bercian

Dan Bercian

Dan Bercian

Ascultaţi emisiunea Lumea în care trăim. Nimic din ceea ce se întâmplă pe pământ nu este la întâmplare. În planul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea omenirii, fiecare eveniment are importanţa lui şi ne poate influenţa în bine sau în rău. Miza este mai mult decât interese politice, economice, militare, religioase. Miza este sufletul omului, care este veşnic. Din perspectiva aceasta, să aruncăm o privire la lumea în care trăim.

Încerc să scriu câteva rânduri în legătură cu subiectul fierbinte care se discută astăzi pe canalele mass-media şi despre lovitura care a venit ca un bici peste mişcarea evanghelică creştină: Ted Haggard. Are cincizeci de ani. În urmă cu douăzeci de ani, acesta a înfiinţat Biserica Viaţa Nouă, undeva într-un subsol de clădire. Astăzi biserica numără 14000 de membri, fiind una dintre cele mai mari din Statele Unite ale Americii.

Dar ceea ce s-a întâmplat duminică, 5 noiembrie, la serviciul de dimineaţă, a fost o grea încercare pentru toţi cei 9000 de membri veniţi la închinare. O atmosferă grea şi apăsătoare era peste întreaga asistenţă. Toţi ştiau de scandalul care deja era pe prima pagină a ziarelor şi a canalelor TV. Ted Haggard, pastorul principal al bisericii şi Preşedintele Alianţei Naţionale a Evanghelicilor din Statele Unite, organizaţie care numără 30 de milioane de membri, era acuzat de relaţii sexuale cu un homosexual, un prostituat, Mike Jones.

La început, Ted Haggard a negat. A spus că nu l-a cunoscut niciodată pe Mike Jones şi că nu a avut relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, fiind credincios soţiei sale. Dar câteva zile mai târziu, scria o scrisoare prin care se adresa bisericii pe care o păstorise şi în care recunoştea că a greşit, spunând: „Sunt un înşelător şi un mincinos.” Mai departe încerca să explice cum a putut ajunge într-o asemenea situaţie. Spicuim din scrisoarea lui: „Pentru o lungă perioadă de timp, m-am bucurat de victorie şi am avut fericirea libertăţii. Apoi, din când în când, răul care am crezut că a plecat a revenit la suprafaţă. Şi m-am surprins gândindu-mă la lucruri şi experimentând dorinţe care erau opuse la ceea ce predicam şi învăţam. Vă rog, iertaţi-mă!” scria el în continuare bisericii. „Îmi este atât de ruşine! Sunt un păcătos. Am căzut.” A fost citită şi o scurtă scrisoare din partea soţiei, Gayle Haggard. Ea spunea că inima ei este rănită, dar a promis că va sta alături de soţul ei. Ea scria: „Testul meu a început. Urmăriţi-mă! Voi încerca să-mi dovedesc că pot fi credincioasă.”

Membrii congregaţiei au reacţionat diferit. Mulţi au plâns, alţii erau înmărmuriţi, parcă nevenindu-le să creadă, alţii erau furioşi. Ian Kellenback, de douăzeci şi şase de ani, a spus: „Sper că va ajunge la o înţelegere cu demonii lui.” Dar la cuvintele lui Ross Parsley, pastor interimar, care a spus: „Cu toţii ne simţim mai rău decât ne-am simţit cu o săptămână în urmă, dar cu toţii eram mai răi în urmă cu o săptămână. Astăzi suntem mai înţelegători, mai transparenţi şi mai pocăiţi, cum nu am fost de multă vreme”, la aceste cuvinte, congregaţia a spus la unison: „Amin.” Congregaţia va rămâne să-şi rezolve problena. Vor alege un nou pastor şi poate, în timp, îl vor ierta pe Ted Haggard.

Oricum, şocul este puternic, ca un cutremur de zece grade pe scara Richter. Pentru că Ted Haggard nu era doar pastor la New Life, ci şi Preşedintele unei organizaţii evanghelice, aşa cum am spus, cu 30 de milioane de membri. Iar valurile provocate de cutremur vor duce la vale multe suflete. Unii, bântuiţi de aceleaşi gânduri negre ca şi Ted, vor spune: „Dacă el a făcut, de ce nu aş face şi eu?” Alţii vor spune şi se vor întreba: „Toată învăţătura pe care am primit-o era de la Dumnezeu sau nu? Toţi care i-au ascultat predicile, i-au citit cărţile şi i-au urmat sfaturile, au ascultat de Dumnezeu sau din altă parte venea vocea care se auzea prin Ted Haggard?” Cei care au răspuns la chemările lui la pocăinţă, cu siguranţă, vor auzi şoapta: „Oare chiar a fost chemarea lui Dumnezeu?” Iar dacă, în final, Ted Haggard se va pocăi, biserica şi Dumnezeu îl vor ierta, oare unii nu vor spune: „De ce nu aş păcătui şi eu? Şi în final mi se acorda din nou şansa să mă pocăiesc?” Multe alte întrebări şi scenarii se vor ridica în minţile celor ce l-au ascultat pe Ted Haggard şi au făcut cum a spus el.

Ted Haggard & Mike Jones

Ted Haggard & Mike Jones

Mike Jones, bărbatul cu care Ted a avut de-a face, este un homosexual care se prostituează. El a spus că se întâlnea cu Ted de trei ani şi că ceea ce l-a făcut să dea în vileag această legătură a fost ipocrizia lui Ted. El a spus: „Îi doresc lui şi familiei numai bine. Intenţia mea nu a fost să-i distrug familia. Intenţia mea a fost să demasc un ipocrit.” Poate că în aceste cuvinte nu se află tot adevărul. O urmă de adevăr ar putea fi şi faptul că Ted Haggard avea relaţii apropiate cu Preşedintele Bush şi că aceasta ar putea fi o lovitură împotriva lui, în perspectiva următoarelor alegeri. Fapt care se şi confirmă în aceste zile, când aflăm că democraţii au câştigat alegerile şi au majoritatea în Congres.

Dar ce mai contează alegerile pentru Congresul sau Senatul sau Preşedinţia Statelor Unite, în comparaţie cu tot răul care s-a făcut? Ce mai contează adevăratele mobiluri ale lui Mike Jones, mobiluri care l-au pus în situaţia de a da în vileag legătura lui cu Ted Haggard? Cu siguranţă, Mike Jones a avut motivele lui să facă publică această legătură, iar nemulţumirea lui cum că Ted Haggard ar fi un ipocrit este acceptabilă şi de înţeles, pentru că Ted Haggard s-a erijat în ultimul timp într-un luptător împotriva homosexualilor, afirmând cu vehemenţă că acesta este un păcat condamnat aspru de Dumnezeu şi militând pentru o societate curată, care să trăiască în ascultare de Dumnezeu, în sfinţenie.

Îmi vine greu să înţeleg până unde poate merge împietrirea unei inimi. Aş fi înţeles mai uşor dacă Ted Haggard ar fi continuat să comită acest păcat, dar nu s-ar fi ridicat împotriva homosexualilor, lăsând pe altcineva să o facă, sau, şi mai bine, dacă s-ar fi retras din funcţia pe care o avea, evitând astfel scandalul care s-a produs. Dar aceste lucruri nu s-au întâmplat. Şi Ted Haggard a continuat să trăiască o mare minciună, în familie, în biserică, în societate.

Cât de mare trebuie să fie posesia demonică asupra unui om care, de la amvonul bisericii sau de la tribuna publică, declamă cu vehemenţă că homosexualitatea este un păcat de moarte, care distruge relaţia noastră cu Dumnezeu şi atrage peste oameni pedeapsa lui Dumnezeu, iar când pleacă de la tribună abia aşteaptă să ajungă în braţele partenerului său, pe care îl şi plăteşte pentru această relaţie?

Când am auzit despre scandaluri similare, în care protagoniştii erau preoţi catolici care au avut de-a face cu copii, mi-am zis că aşa se întâmplă când slujitorii altarelor nu pun mare bază pe Scripturi, nu cunosc astfel bine voia lui Dumnezeu şi, necunoscând-o, pot greşi uşor.

Desigur, acum îmi dau seama că raţionamentul meu nu era bun. Nu trebuie să fii teolog ca să ştii că pedofilia nu este un lucru plăcut lui Dumnezeu şi nu ţine de cât de mult ai citit Scripturile. Ted Haggard este o dovadă. El se lăuda cu Scripturile, le ştia probabil mai bine decât noi toţi, a înţeles că homosexualitatea este un păcat şi că cei care păcătuiesc vor ajunge în iad. Cu toate acestea, nu a avut puterea să zică „nu” ispitei. Mai mult, îşi minţea soţia, copiii, enoriaşii, o ţară întreagă, trăind o viaţă dublă. L-am văzut şi auzit când, întrebat de un reporter CNN dacă îl cunoaşte pe Mike Jones, acesta a spus, fără măcar să roşească, că nu îl cunoaşte şi nu a avut relaţii cu homosexuali.

Sunt acolo, în mintea omenească, nişte resorturi pe care nu le putem înţelege. Nu-l înţelegem pe un pedofil care îşi face publică pasiunea lui perversă pentru copii. Nu-l înţelegem, deşi începem să-i tolerăm. Nu-l putem înţelege pe un homosexual care public afirmă că el în asta găseşte plăcere. Nu-l înţelegem, dar deja îl acceptăm. Dar cum să înţelegi atunci pe unul care luptă împotriva homosexualităţii, citează din Biblie paragrafe întregi, ameninţă cu pedeapsa lui Dumnezeu peste cei ce comit astfel de păcate, cu focul veşnic, şi totuşi el este abonat lunar la astfel de murdării?

Biserica este acum răvăşită. Lovitura a fost puternică. Oponenţii evanghelismului vor jubila, aş spune pe bună dreptate şi fără nicio mirare, pentru că oricum nu s-a tras la aceeaşi căruţă. Diavolul se va bucura, desigur, dacă Diavolul se poate bucura într-un fel. Dar dacă vorbim de oponenţii curentului evanghelic, al cultelor neoprotestante, cred că oponenţii creştinismului în general vor jubila. Din toată această poveste murdară, cu folos nu pot ieşi decât cei ce acuză creştinismul. Dar vreau să cred că poate fi un folos şi pentru creştini.

Am mai spus-o şi cu altă ocazie: cei ce se angajează, chiar cu bună intenţie, să conducă un grup de creştini, biserică, congregaţie, organizaţie etc., se supun unui mare risc: riscul de a fi doborâţi de Diavol şi făcuţi de râs. Şi mai grav, de a fi vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru că au făcut un deserviciu lucrării Lui.

Oare realizează Ted Haggard cât de mult a greşit înaintea lui Dumnezeu şi ce deserviciu a făcut creştinismului? Poate a pornit bine la drum, dar iată că, ajuns în fruntea piramidei, nu a mai ştiut să se vadă smerit, la locul lui, şi aburii puterii i-au întunecat minţile. Să fi fost mândria? Sigur că Bush era interesat de o organizaţie care număra 30 de milioane de membri. Ted Haggard avea uşa biroului oval deschisă. Biblia spune în Proverbe 16:18 că mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.

Cred că, datorită acestui scandal, adepţii homosexualităţii vor câştiga teren şi vor căuta cu şi mai multă determinare să arate lumii că trebuie acceptaţi, acelei părţi de lume care încă nu îi acceptă. Dacă vom trăi, vom vedea.

Dar acum aş vrea să mă opresc puţin asupra unui aspect care poate a pus pe gânduri şi pe alţii. Ted Haggard citea Scripturile. De douăzeci de ani conduce o biserică care a ajuns, iată, la 14000 de membri, una dintre cele mai mari din Statele Unite. Ba mai mult, a fost şi Preşedintele Alianţei Naţionale a Evanghelicilor din Statele Unite, o organizaţie făcută din mai multe culte evanghelice, adunând, aşa cum am spus, peste 30 de milioane de persoane. În tot acest timp el a citit Biblia, a predicat din Biblie, mulţi au auzit şi vieţile lor au fost schimbate. După acest prim pas, pastorul Ted Haggard le-a spus mereu că ei trebuie să crească în fiecare zi, spre a semăna tot mai mult cu Cristos, că trebuie să renunţe la păcat, că păcatul ne desparte de Dumnezeu, că păcătoşii merg în iad, unde vor fi chinuiţi şi munciţi în veci de veci, că mincinoşii şi curvarii, mai mult, sodomiţii, homosexualii, sunt destinaţi pieirii veşnice, şi cei ce fac aceste lucruri murdare sunt despărţiţi de Dumnezeu pentru veşnicie.

Ce a făcut Ted Haggard ştim. Pe lângă păcatul sodomiei, a mai fost acuzat că folosea şi droguri atunci când păcătuia. L-am văzut minţind cu neruşinare în faţa reporterilor atunci când a fost întrebat de legăturile lui cu Mike Jones şi despre droguri. La un moment dat, s-a făcut că nu ştie numele lui Jones şi l-a întrebat pe reporter cum îl cheamă. Apoi a spus că a cumpărat drogurile, dar mai târziu le-a aruncat, fără să le folosească. Toate acestea, fără să clipească. Dar el citea Biblia zi de zi, o predica altora, le dădea sfaturi bune, era învăţătorul lor.

Îmi aduc acum aminte de ce spunea Domnul Isus despre cărturari şi farisei în Matei 23, versetele 2 şi 3: „Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

La fel ca Ted Haggard, cărturarii şi fariseii ştiau legea lui Moise, spuneau bine despre ea, dar cu toate acestea ei erau vinovaţi înaintea lui Dumnezeu pentru că ei înşişi nu o împlineau. Ted Haggard nu a fost decât un cărturar care a cunoscut bine legea lui Dumnezeu, de care nu s-a sinchisit prea mult.

Domnul Isus continuă în Matei 23:4-6: „Ei” – cărturarii şi fariseii – „leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni… umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi.”

Îmi aduc aminte, în contextul acestor cuvinte spuse de Domnul Isus, de motivul pentru care Mike Jones a dat în vileag relaţia lui cu Ted Haggard. El a spus: „Intenţia mea a fost să demasc un ipocrit.” Ce este un ipocrit? Exact ceea ce a spus Domnul Isus: unul care leagă pentru alţii sarcini grele de purtat, dar pe care el nici cu degetul nu vrea ca să le mişte. Ted Haggard era ca un vârf de lance împotriva homosexualilor, milita pentru sfinţenie, le spunea enoriaşilor lui că acest păcat îi duce în iad. Şi el trăia în acest păcat.

Sunt acestea poveri greu de purtat azi? Cu siguranţă că da. Datorită mass-mediei şi influenţei puternice a televiziunii şi a filmelor de la Hollywood, oamenii azi se îmbolnăvesc în masă de pornografie, sex, homosexualitate. Mulţi sunt cu trupul în biserici, dar cu inimile la desfrâu. Unii s-au lăsat contaminaţi de microb, dar ar vrea să scape de el, însă nu pot, pentru că nu se pot despărţi de imaginile care îi alimentează non-stop. Alţii abia aşteaptă să se dea liber la păcat şi să se spună că şi în biserică e voie, acolo unde încă nu s-a dat această dezlegare. Lumea întreagă este înrobită de demonii sexualităţii, şi faptul că o dată pe săptămână merg la biserică, iar acolo din când în când li se mai spune că ei nu au voie, nu îi convinge prea mult că aşa ar sta lucrurile. Este totuşi bine că în unele biserici măcar se mai spune păcatului pe nume. Dar acestea sunt nişte sarcini grele de purtat pentru nişte credincioşi doar cu numele, de faţadă, în interiorul lor bântuiţi de pofte şi dorinţe, pentru că nu au ştiut să oprească canalele de televiziune cu tot felul de murdării şi publicaţiile la fel. Oare numai ei? Nu şi păstorii?

Cum a revenit acel gând vechi al lui Ted Haggard, despre care el vorbeşte la început? O vreme a fost liber şi a simţit fericirea libertăţii. Cum a revenit acel gând? Citind Scripturile? Sau poate trăgând cu ochiul acolo unde un sfânt al lui Dumnezeu nu ar fi trebuit să privească? Te pot face Scripturile imun la păcat? Citeşti Scripturile şi eşti ferit? Ted Haggard este o dovadă că nu.

Multă vreme în mediul evanghelic s-a lansat ideea că cei ce citesc Scripturile, în felul acesta vor fi feriţi de păcat. Dar au fost şi alte cazuri, nu foarte demult, dacă e să-l amintesc doar pe teleevanghelistul Jimmy Swaggart, care au dovedit că nu este suficient să citeşti doar.

Evanghelicii au marele avantaj faţă de celelalte confesiuni creştine, ortodoxă şi catolică, avantajul că citesc Scripturile şi pun mare preţ pe ele. În felul acesta, citind Scripturile, mulţi au ajuns la cunoştinţa adevărului şi L-au primit pe Cristos, primind mântuirea. Pentru că au înlocuit Scriptura cu învăţăturile omeneşti, cu tradiţia, cultele istorice, din capul locului, prin reprezentanţii lor îi învaţă pe oameni o cale greşită.

Dar iată că nu este suficient nici măcar să cunoşti adevărul, ca să fii mântuit. Iată că o cunoaştere profundă a adevărului Scripturilor nu îţi dă garanţia că vei merge în rai. Cunoscând bine Scripturile, putem deveni nişte cărturari şi nişte farisei care ştiu, dar nu împlinesc. Câţi dintre evanghelici, care cunosc Scripturile, credeţi că le şi împlinesc?

Domnul Isus spunea că auzirea fără ascultare, adică împlinire, nu foloseşte la nimic. Cuvintele Lui erau: „De ce-mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce vă spun Eu?” Apostolul Pavel, în Romani 1, vorbeşte despre nişte oameni care ştiu că, dacă fac lucruri neîngăduite de Dumnezeu, sunt vrednici de moarte, totuşi le fac. Romani 1:32: „Şi măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Despre ce fapte este vorba? Ascultaţi: nelegiuire, curvie, viclenie, lăcomie, răutate, pizmă, ucidere, ceartă, înşelăciune, porniri răutăcioase, bârfă, obrăznicie, trufie, lăudăroşenie, neascultare de părinţi, călcători de cuvânt, fără milă etc.

Păcatul lui Ted Haggard este mare. Dar întreb eu: sunt evanghelici care, citind Scripurile, au aflat că nu numai curvarii şi sodomiţii merg în iad, ci şi cei vicleni, lacomi, răi, certăreţi, înşelători, bârfitori, obraznici, lăudăroşi, neascultători de părinţi etc.? De ce atunci numai Ted Haggard ar fi vinovat?

Pavel, în versetul 23, spune un lucru care ar trebui să ne dea fiori nouă, care ştim adevărul. El spunea că unii oameni ştiu că, făcând anumite lucruri, sunt vrednici de moarte şi totuşi le fac. Cine ştie? Toată lumea în general, dar în special cei care citesc adevărul din Scripturi. În contextul capitolului 1 din Romani, Pavel spune că deoarece oamenii s-au fălit că sunt înţelepţi, au înnebunit, apoi au schimbat slava lui Dumnezeu într-o icoană care seamănă cu omul muritor, cu păsări şi dobitoace, şi Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, i-a lăsat să-şi urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.

Dar mai bine să vă citesc exact cum scrie. Romani, capitolul 1, de la versetul 20 la 28: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

Aici Biblia afirmă clar că nimeni nu se va putea dezvinovăţi înaintea lui Dumnezeu, spunând că nu a ştiut. Dar mai mult cei ce au ştiut, au citit şi n-au făcut ceea ce Dumnezeu le-a cerut, vor fi vinovaţi.

De unde a pornit nenorocirea? Versetul 22: „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Se poate făli cineva cu cunoştinţele lui despre Dumnezeu, ajungând să vorbească cu aroganţă despre cunoştinţele lui? Se vede că da. Atunci nu este destul să citim Scripturile, Cuvântul lui Dumnezeu? Nu găsim în ele tot ce avem nevoie? Răspunsul este că da, găsim în Scripturi tot ce e nevoie în ceea ce priveşte cunoştinţa, învăţătura, dar ca să împlinim tot ce scrie acolo, toate lucrurile bune şi frumoase pe care ni le cere Dumnezeu, mai avem nevoie de puterea Duhului Sfânt, pe care tot mai puţini o caută.

Cei mai mulţi dintre evanghelici spun că doar apostolii au avut nevoie de puterea Duhului Sfânt, într-o vreme în care să fii creştin şi să poţi face lucrarea lui Dumnezeu era foarte greu. Iar astăzi, pentru că avem Scripturile, este uşor, doar citim şi facem. Ted Haggard, Jimmy Swaggart şi mulţi alţii dovedesc că nu este destul.

Apostolul Pavel, scriindu-le corintenilor, spunea în 2 Corinteni 3, de la 3 la 6: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Cristos. Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.” Cu alte cuvinte, lucrarea pe care o face un om al lui Dumnezeu nu are nicio importanţă dacă o face cu cerneală, adică doar ceva omenesc, prin înţelepciunea omenească, ci doar dacă este făcută cu Duhul Dumnezeului Celui viu, dacă slujitorul este un slujitor al Duhului, nu al slovei, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă.

Ted Haggard şi alţi evanghelici ştiu multe despre Cuvânt, despre slovă. S-a dovedit că nu este destul. Şi s-a dovedit încă o dată că mândria, aroganţa, dorinţa de a fi cineva în ochii oamenilor duc spre pierzare.

Mai are o şansă Ted Haggard să fie mântuit? Doar dacă renunţă la minciună. Aşa cum l-am văzut pe ecranele TV, nu mai are nicio şansă, dar dacă se pocăieşte sincer, Dumnezeu mai poate ierta. Şi tare aş vrea să poată fi iertare în dreptul lui.

Dar pentru noi, ceilalţi, care nu am fost prinşi cu lucrurile murdare, ascunse cu care umblăm, care încă Dumnezeu nu a îngăduit să fie date pe faţă, poate fi un moment de cercetare şi pocăinţă, pentru noi, care ştim că astfel de lucruri duc la moarte şi totuşi ne ţinem legaţi de ele. Duhul Dumnezeului Celui viu să ne elibereze de toate lucrurile care ne despart de Dumnezeu şi să pună în noi puterea de care avem nevoie, ca să ne ducem pocăinţa până la capăt! Faptul că până acum nu am fost făcuţi de ruşine se datorează milei şi îndurării şi îndelungei răbdări a lui Dumnezeu.

În final, aş vrea totuşi să mai pun o întrebare. În biserica condusă de Ted Haggard sunt 14000 de membri. Între toţi aceştia nu era niciunul cu dar de descoperire sau cu dar de prorocie? Se pare că nu. Este o biserică mare, cu trupe de laudă şi închinare, cu consiliu de conducere, cu mulţi pastori şi învăţători, cu site pe internet, cu instalaţie de climatizare etc., dar fără darurile lăsate de Dumnezeu pentru ca biserica să funcţioneze bine.

Deşi Biblia avertizează, pe de o parte, că „între voi să nu fie mulţi învăţători”, iar pe de altă parte, ne încurajează să căutăm darurile duhovniceşti, să râvnim după ele, să le avem din belşug, noi, evanghelicii, cei ce citim Biblia, ce fac alţii este problema lor, noi, evanghelicii, facem exact pe dos. Avem mulţi învăţători, toţi vrem să fim învăţători, dar nu mai căutăm darurile care sunt de folos pentru zidirea Bisericii. Iată un alt mare cusur al nostru, al celor ce ne lăudăm cu Scripturile. Iată un alt mod de a interpreta Scripturile după cum ne place nouă.

Mă gândesc cât de folositor i-a fost lui David, după ce a păcătuit aproape la fel ca Ted Haggard, cât de folositor i-a fost ca Dumnezeu să-i trimită un proroc, pe Natan, care să-i vorbească, să-l mustre, să-l scoată din orbirea în care era.

Ted Haggard a stat trei ani în această stare de păcat şi poate că şi înainte a cochetat cu păcatul. Din Biblie a citit şi a aflat că nu este bine ce face, dar nu i-a fost de folos. Ce bine era dacă în biserica lui s-ar fi aflat un proroc care să poată fi folosit de Dumnezeu pentru a-l trezi pe Ted din nebunia lui, aşa ca odată Natan pe David! Dar nu a fost acest om şi, din păcate, puţine sunt locurile în care aceste daruri se mai manifestă. Acolo unde au fost, i-am împuşcat, i-am omorât, vorbindu-i de rău şi aruncând cu noroi în ei. Cine face acest lucru? Cei ce citesc Scripturile, dar le interpretează după bunul plac al voii lor.

Ştim că Dumnezeu urăşte sodomia. Şi iată, se întâmplă, chiar şi păstorii cad în acest păcat. Ştim că Dumnezeu urăşte lăcomia, bârfa, răutatea, gelozia, invidia, minciuna, şi totuşi le facem. Ştim că Dumnezeu nu vrea ca să fie între noi mulţi învăţători, dar vrea să fie mulţi proroci, oameni cu daruri spirituale, supranaturale, pentru zidirea Trupului lui Cristos, dar noi, încăpăţânaţi, facem pe dos. Dar ne lăudăm că ascultăm de Scripturi şi că pentru noi Scripturile sunt sfinte.

Ted Haggard este doar vârful icebergului, puţinul care se vede şi care a fost făcut de ruşine. Dar eu mă întreb: oare ce se află sub apă? Am vrea noi, evanghelicii, ca lumea să afle? Dumnezeu oricum ştie.

Cred că, trecând peste tot răul mare care s-a făcut creştinismului prin căderea în păcat a lui Ted Haggard, putem folosi acest moment pentru întoarcerea la Dumnezeu a noastră, a celor ce citim şi cunoaştem Scripturile. Să ne pocăim deci, până când nu se vor striga de pe acoperişul caselor toate faptele rele şi murdare şi toată necredinţa noastră. Să lepădăm ochelarii de cal ai prejudecăţilor şi ai confesiunilor noastre şi să ne rugăm lui Dumnezeu să înţelegem Scripturile aşa cum vrea El, nu cum vrem noi. Şi apoi, prin lucrarea puterii Lui în noi, prin puterea Duhului Sfânt, să putem şi împlini ceea ce trebuie împlinit.

Cred că cuvintele lui Ross Parsley, pastor interimar la Biserica New Life, pe care l-am citat la început şi prin care se adresa bisericii în acea duminică nefastă de 5 noiembrie 2006, sunt potrivite pentru toţi. El spunea: „Cu toţii ne simţim mai rău decât ne-am simţit cu o săptămână în urmă, dar cu toţii eram mai răi în urmă cu o săptămână. Astăzi suntem mai înţelegători, mai pocăiţi, cum nu am fost de multă vreme.” Ca să înţeleagă acest lucru, peste Biserica Viaţa Nouă a trebuit să vină un cutremur. Noi să ne pocăim înainte ca Dumnezeu să trebuiască să ne lovească cu nuiaua Lui.

Aţi ascultat emisiunea Lumea în care trăim.

[Copyright © Dan Bercian. Publicat cu permisiune. Emisiunea a apărut iniţial pe site-ul Radio Unison – www.radiounison.ro, unde poate fi audiată. Transcrierea a fost realizată de ContraCurentului.com. În noiembrie 2006, pastorul Ted Haggard, Preşedintele Alianţei Evanghelicilor din America, căsătorit şi tată a cinci copii, a recunoscut că a plătit timp de trei ani un prostituat homosexual pentru întâlniri sexuale lunare şi că a cumpărat de la acesta metamfetamină, drog pe care îl consuma în timpul întâlnirilor pe care le aveau. În ianuarie 2009, oficiali de la fosta biserică a lui Ted Haggard au anunţat că un tânăr din biserică făcuse dezvăluiri în anul 2006 despre o relaţie sexuală nepotrivită, consensuală, de lungă durată a sa cu Ted Haggard. Tânărul, pe nume Grant Haas, a declarat ulterior că Biserica New Life i-a plătit 179000 $ pentru a-i acoperi cheltuielile cu consilierea şi cheltuielile cu colegiul. Ted Haggard a admis în mod deschis relaţia cu Haas, la CNN şi alte mijloace mass-media, iar când a fost întrebat dacă a avut şi alte relaţii homosexuale care nu au fost raportate, nu a oferit un răspuns direct.]

Ce să faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Dr. Dave Williams

Este posibil să fii un creștin mărturisitor și de fapt să nu fii credincios. Pavel a spus: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.” (2 Corinteni 13:5) Isus a spus: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

Dacă citești asta după ce a avut loc răpirea, este din cauză că nu ai fost gata. Isus a spus în Matei 25:10: „… cele ce erau gata au intrat… și s-a încuiat uşa.”

Îngăduie-mi să-ți dau 20 de sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă vei pierde prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu, răpirea.

  1. Nu crede explicațiile date de mass-media seculară!

Creștinii nu au fost transportați de o navă spațială interplanetară, pentru a fi reprogramați. Nu am fost luați de extratereștri și nu ne aflăm în Buenos Aires, Togo sau Europa. Am părăsit pământul pe un nor al gloriei, pentru a fi pentru totdeauna cu Isus.

  1. Scapă de telefonul celular!

Dacă nu vei fi de acord cu guvernul în ceea ce privește cei șapte ani finali și fermecătorul lider mondial, vei fi vânat. Telefonul tău celular va fi urmărit. Aruncă-l într-un râu sau într-un lac, departe de locul unde te vei afla.

  1. Nu te omorî!

Ori de câte ori există dezordine socială și confuzie, oamenii tind să creadă că sinuciderea este singura cale de scăpare. Probabil te simți lipsit de speranță, dar mai există speranță. Duhul Sfânt va lucra și în cei șapte ani finali. Roagă-te și cere-I să te călăuzează, să-ți dea tărie și să locuiască în tine.

  1. Pocăiește-te imediat și fă pace cu Dumnezeu!
Acum este vremea să te pocăiești.

Acum este vremea să te pocăiești.

Dacă citești asta după răpire, ai fost deja martor la multe dintre evenimentele pe care le-am descris. Acum este timpul să te pocăiești. Isus Cristos este singurul Mântuitor și singura cale spre rai (Ioan 14:6). Roagă-te: „Doamne Isuse, ai milă de mine! Am păcătuit împotriva ta. Mântuiește-mă acum. Te primesc ca Mântuitorul meu personal.” „Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»” (Romani 10:13)

  1. Asigură-te că ai o Biblie tipărită!

Nu vei vrea să folosești tablete electronice în timpul necazului cel mare. Cuvântul și promisiunile lui Dumnezeu vor fi valabile și după răpire, fiindcă Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35) Păstrează o Biblie într-un loc sigur, pentru că atunci când guvernul lui Antihrist va prelua puterea, în cele din urmă va încerca să distrugă toate Bibliile.

Citește cele zece porunci și urmează-le (Exod 20:1-17). Harul lui Dunezeu va fi încă la îndemână, dar după ce va pleaca Biserica, vremea harului se va fi încheiat și totul va reveni la ceva ce va fi ca vremurile Vechiului Testament.

Asigură-te că citești Daniel 2-12. Capitolul 12 îți va da timpul general când va veni Isus a doua oară. Citește Matei 24, Marcu 13, 1 Tesaloniceni 5, 2 Tesaloniceni 2 și Apocalipsa. Totul va începe să aibă sens pentru tine.

  1. Părăsește-ți casa și îndepărtează-te de orașe, în special de orașele mari!

Vei fi tentat să aștepți să vezi ce se întâmplă, dar dacă vei face asta, va fi o greșeală fatală, la fel cum a fost pentru evreii care au așteptat prea mult în timpul anilor holocaustului. Du-te într-o zonă izolată. Învață să trăiești cu orice fel de hrană de care vei putea face rost prin vânat, cules sau cultivarea pământului. Nu-ți lua telefonul celular, deoarece ți se va da de urmă. Deconecteză dispozitivul de recepţie-transmisie automată al vehiculului tău sau abandonează cu totul vehiculul.

Asigură-te că familia ta este în siguranță și că este de acord cu decizia ta de a pleca. Ia-i cu tine, dacă vor să vină. Dacă nu vor, trebuie să pleci singur.

  1. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute și să-ți dea tărie!

Va fi dificil să supraviețuiești, dar Dumnezeu tot te va auzi și tot te va ajuta. Nu va fi ușor, pentru că Isus a spus: „… cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13). Vei avea nevoie de tăria Lui ca niciodată înainte.

  1. Nu te duce la biserică!

Exact – nu te duce la biserică și nu te alătura religiei mondiale de tip conglomerat, pentru că ea va fi sub controlul prorocului mincinos (Apocalipsa 13). Toți slujitorii adevărați, evlavioși, vor fi părăsit pământul la răpire. Nu crede minciunile slujitorilor care sunt lăsați în urmă. Chiar dacă vezi miracole sau minuni aparente, nu le crede. Sunt minuni mincinoase (Matei 24:24; Marcu 13:22, Luca 21; 2 Tesaloniceni 2:9). Înșelăciunea va fi la ordinea zilei. Amăgirea va fi pretutindeni, în special în „biserici”.

Dacă este posibil, încearcă să găsești pe alții care este posibil să-L fi primit pe Cristos după răpire. Veți putea să găsiți modalități de a vă sprijini și încuraja unul pe celălalt.

  1. Fă rost de un radio mic, cu alimentare proprie!

Dacă nu poți găsi un radio care să funcționeze independent, fă rost de un radio cu baterii și de o provizie mare de baterii, fiindcă vei avea nevoie să asculți radioul. Nu crede propaganda, dar crede când îți vor spune despre anumite evenimente legate de războaie și calamități geografice. Vei putea să știi ce se va întâmpla în continuare citind Apocalipsa 6-19.

  1. Continuă să te rogi pentru cei dragi ai tăi care sunt necredincioși!

Dumnezeu va continua să-ți răspundă la rugăciuni în timpul necazului cel mare. Rugăciunile tale pot să fie cheia pentru a-i vedea din nou pe cei dragi ai tăi, după ce această perioadă de supremă agonie se va fi terminat.

  1. Lasă copii ale acestei liste la cât de mulți oameni poți!

Poate că aceasta îi va ajuta pe alții să supraviețuiască și să vină la Cristos. Fii precaut totuși când dai astfel de materiale, dacă răpirea a avut deja loc. Isus a spus în Luca 21:16-17 că oamenii vor fi trădați de părinții, frații, rudele și prietenii lor, iar unii dintre ei pot să facă să fii dat morții. El vorbea despre timpul pe care îl trăiești chiar acum, dacă ai pierdut răpirea.

Rămâi în legătură cu noi pentru partea a doua.

[Dr. Dave Williams, What to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Încă 9 lucruri pe care să le faci dacă pierzi răpirea

de Dr. Dave Williams

Așa cum am menționat în prima parte a acestui articol, este posibil să fii un creștin mărturisitor și să nu fii de fapt în credință. Am împărtășit 11 sfaturi pe care oamenii ar trebui să le pună la inimă dacă pierd răpirea. Iată ultimele sfaturi pentru a supraviețui în acest timp îngrozitor, dacă pierzi prima strângere a credincioșilor lui Dumnezeu – răpirea.

  1. În niciun mod, în nicio circumstanță, nu te pune în acord cu liderul mondial!

Toți o să-l iubească și chiar o să i se închine. Dar dacă asculți mincinile lui, vei fi atras în puternica amăgire care îți va hotărî soarta eternă (2 Tesaloniceni 2:9-12). În curând, vei fi aruncat în iad din cauză că nu ai iubit adevărul.

  1. Refuză să primești un semn, nu nume, un număr sau un cip pe mâna dreaptă sau pe frunte!

Refuză orice injecție cu microcip, fiindcă Apocalipsa 13 spune că acest lider mondial puternic va cere ca tuturor, mici și mari, bogați și săraci, liberi și sclavi, să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Dar odată ce îl vei primi, îi vei aparține lui Satan pentru totdeauna. Este mai bine să fii scos din economia mondală și să-ți pierzi viața fizică, decât să fii condamnat pentru totdeauna în lacul de foc (Apocalipsa 14:9-11). Viața multor credincioși în perioada celor șapte ani finali va luat sfârșit prin decapitare, pentru refuzul de a primi semnul fiarei (Apocalipsa 20:4).

  1. Nu fura, nu comite niciun păcat sexual, nu ucide pe nimeni și nu folosi droguri pentru a-ți alina anxietatea!

Ispita de a fura, de a ucide, de a folosi droguri și de a te deda la păcat sexual va fi enormă, dar trebuie să i te împotrivești. Dacă săvârșești aceste păcate, s-ar putea să descoperi că este foarte dificil să te pocăiești (Apocalipsa 9:21).

  1. Roagă-te pentru poporul evreu și națiunea lui Israel!

Ei o să sufere mult mai mult decât orice alt grup de pe Pământ. De aceea, ultimii șapte ani sunt numiți necazul cel mare și vremea necazului lui Iacov.

Isus a spus că o să fie mai rău pentru poporul evreu decât orice au experimentat ei vreodată în trecut (Matei 24:21). Psalmul 122:6 spune: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” În Zaharia 14:2 ni se spune că toate națiunile lumii vor fi împotriva lui Israel în holocaustul final.

  1. Fii pregătit să suferi!
Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

La un moment dat, lagărele și facilitățile pentru lichidare vor opera fără întrerupere, zi și noapte. Așa cum înțeleg eu avertizările profetice despre necazul cel mare, foametea va fi mai mare ca oricând. Familiile vor fi despărțite. Va fi ca un film de groază sau ca un film science-fiction, dar va fi real. Poate că va trebui să mori pentru credința ta, dar va merita.

  1. Nu vorbi de rău pe Israel sau poporul său, indiferent de presiuni!

Dumnezeu te va susține, dacă vei susține pe Israel. Profeții falși îți vor spune că națiunea Israel nu are dreptul să existe. Îți vor spune că oamenii care trăiesc în Israel nu sunt cu adevărat evrei și descendenții lui Avraam. Nu vorbi niciodată împotriva lui Israel sau a poporului său (Geneza 12:3, Isaia 49:25).

  1. Dacă ești capturat de autorități, nu te lepăda de Isus Hristos ca Domn și Dumnezeu!

Este mai bine să mori, decât să te lepezi de Hristos (Luca 12:8-10). În Apocalipsa 6:9-11 vedem destui oameni care au murit după răpire pentru credința lor și au ajuns în rai. Dacă te lepezi de Isus Hristos, vei fi destinat închisorilor subterane ale celor condamnați, să aștepte îngrozitorul tron mare și alb al judecății (Apocalipsa 20:11-12).

  1. Notează ziua în care liderul mondial își mută imaginea în templul sfânt de la Ierusalim!

Când se va întâmpla aceasta, vei ști că vei avea 1260 de zile ca să supraviețuiești. Daniel se referă la 1290 de zile, care includ 30 de zile de curățire după ce Se va întoarce El.

  1. Decide să rabzi până la sfârșit!

Dacă pierzi răpirea, tot mai este speranță. Moise a îndurat mult necaz, privind la Cel care este nevăzut (Dumnezeu). Pavel a scris: „Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” (2 Timotei 2:12)

[Dr. Dave Williams, 9 More Things to Do if You Miss the Rapture. Copyright © 2017 Dr. Dave Williams.]

Homosexualii sunt problematici de la bun început

La adulți nu numai că există o corelație pozitivă între utilizarea drogurilor ilegale și implicarea în homosexualitate, dar cei care se implică în oricare dintre cele două comportamente sunt, în mod disproporționat, delincvenți, tulburați mental, mai suicidari etc.[1]

Academicienii compătimitori și activiștii homosexuali spun că aceste caracteristici sunt răspunsul inevitabil al homosexualilor la discriminare. Ei nu au început astfel, ci au fost „la fel precum copiii obișnuiți, cu excepția intereselor homosexuale”. Ca atare, adolescenții homosexuali au la fel de mult dreptul la protecție și acceptare ca negrii sau ca alte minorități protejate.

Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) au terminat un studiu de nouă ani făcut pe tineri homosexuali,[2] care a studiat dacă tinerii homosexuali erau „la fel precum copiii obișnuiți”. Per ansamblu, constatările CDC sunt în acord cu noțiunile tradiționale că un copil care intră într-un „lucru rău” face și alte „lucruri rele”: tinerii homosexuali erau, în mod disproporționat, implicați în toate formele măsurate de rebeliune și autovătămare. Mulți au raportat că au început aceste activități dăunătoare înainte de adolescență.

Pentru a aprecia importanța studiului CDC, este util să îl comparăm cu un studiu longitudinal din perioada anilor 1990 din orașul Christchurch, Noua Zeelandă,[3] care a inclus verificări a ceea ce au spus respondenții. Unii oameni într-adevăr mint, exagerează și/sau „se distrează” la chestionare. Datorită acestei probleme potențiale, investigatorii din Noua Zeelandă au studiat aceiași 1007 copii din Christchurch de la naștere până la vârsta de 21 de ani, cu interviuri luate părinților, autoraportare, precum și observare și testare din partea investigatorilor. Punctul nevralgic major al studiului a fost eșantionul său mic – numai 28 de participanți „se implicaseră sau doreau să se implice în homosexualitate” la vârsta de 21 de ani. Cu toate acestea, studiul din Noua Zeelandă este de sine stătător și constituie „standardul de aur” al metodologiei curente. Nu s-a făcut un alt studiu longitudinal, mult mai mare, al acestor chestiuni. Dar studiul din Noua Zeelandă existând, alte studii pot fi comparate cu constatările sale.

2% dintre tinerii adulți din Christchurch au spus că „erau” homosexuali sau bisexuali și un număr suplimentar de 8 au raportat sex cu un membru al sexului lor de la vârsta de 16 ani (4 dintre cei care au spus că „erau” homosexuali au spus că nu se implicaseră în sex homosexual). Cei 11 tineri și cele 17 tinere care au fost înregistrați ca homosexuali au condus la o rată de 2,8% a homosexualității la grupul studiat.

Acești 2,8% dintre tinerii adulți au fost mai predispuși să fie înregistrați ca având „probleme”. În fiecare dintre cei șapte ani ai perioadei studiului, aproximativ 1% dintre heterosexuali și 5% dintre homosexuali au spus că au încercat să se sinucidă. Niciunul de fapt nu s-a sinucis, dar 32% dintre homosexualii și 7% dintre heterosexualii în vârstă de 21 de ani au raportat că au încercat cel puțin o dată. Per ansamblu, 57% dintre homosexualii versus 41% dintre heterosexualii cu vârsta de 21 de ani au recunoscut cel puțin un delict (36% versus 26%, unul violent; 50% versus 33%, un delict legat de proprietate). Tinerii bărbați homosexuali au arătat, de asemenea, mai multă tulburare comportamentală (de opoziție, de răzvrătire) și abuz de substanțe mai frecvent (fumat, consum de droguri).

Constatările CDC replicate în Noua Zeelandă

În studiul recent al CDC, „chestionare despre risc au fost date la ~ 35000 de elevi din clasele 9-12 din șapte state și din șase orașe mari între anii 2001-2009 (aproximativ 80% dintre copii au dat răspunsuri utilizabile). Indiferent că a existat o definire comportamentală (sexul partenerului) sau o autoetichetare (homosexual, bisexual sau heterosexual), esențialmente nu o existat deosebire între rezultate: homosexualitatea a fost asociată cu mai multe probleme personale și sociale. Deși nu s-a găsit fiecare rezultat în fiecare locație sau în fiecare an (au fost eșantioane independente), tiparul general a fost mai presus de orice îndoială.

Aproximativ 93% dintre copii au spus că erau heterosexuali, 5% că erau bisexuali sau homosexuali, iar 2% nu se hotărâseră. 57% dintre copii au raportat sex cu sexul opus și 6% au clamat contact homosexual. În timp ce 96% dintre copiii care au raportat sex numai cu sexul opus au spus că erau heterosexuali – oferind o potrivire puternică între comportament și identitatea clamată – 62% dintre cei care au raportat numai sex homosexual au spus, de asemenea, că erau heterosexuali (au încercat și nu le-a plăcut?). 22% dintre cei din ultimul grup au spus că erau homosexuali.

La fel ca în studiul din Noua Zeelandă, diferențele găsite între grupurile de orientare sexuală nu reprezintă un echivalent al conceptului „la fel precum ceilalți copii, dar interesați de homosexualitate, în loc de sexul opus”. Luați în considerare periculozitatea față de alții din următorul tabel:

Comportament Heterosexuali Homosexuali
A mers în mașină cu un șofer care băuse 23% 34%
A condus mașina când a băut 8% 14%
A purtat o armă albă 13% 23%
A purtat o armă de foc 4% 11%
A fost implicat într-o bătaie (în ultimul an) 29% 42%
A fost rănit într-o bătaie (în ultimul an) 3% 13%

Toate studile raportează că adulții homosexuali îi pun în pericol pe alții în mod disproporționat. Evident, aceasta începe devreme. Și cu toate că școlile susțin tot mai mult că sunt „zone sigure” pentru tineretul homosexual și lesbian, homosexualii s-au răzvrătit mai frecvent împotriva regulilor școlii (vezi tabelul de pe pagina următoare).

Homosexualii nu au fost singurii care s-au răzvrătit, dar categoric au făcut-o mai des. Iar dacă, din cauza discriminării, „trebuie” să facă lucruri care îi rănesc pe ei înșiși și pe alții– de ce trebuie să le facă la școală? Lucrurile nu au mers mult mai bine când homosexualii au fost „cu cei ca ei”. 14% dintre heterosexuali versus 20% dintre cei care aveau numai parteneri homosexuali au afirmat că au fost loviți sau răniți fizic la o întâlnire. 11% versus 17% dintre cei din aceleași grupuri au raportat că au fost forțați să facă sex (adică au fost violați). Dacă homosexualii se află „departe de opresorii lor” când sunt unul cu celălalt, atunci de ce ar fi mai violenți?

Natura „murdară” a homosexualității, de asemenea, începe devreme: 11% dintre heterosexuali versus 29% dintre homosexuali au raportat de 4 sau mai mulți parteneri sexuali în timpul vieții; 66% dintre heterosexuali versus 45% dintre homosexuali au raportat folosirea prezervativului la ultimul contact sexual; iar 19% dintre heterosexuali versus 32% dintre homosexuali au afirmat că au folosit alcool sau droguri înainte de ultimul contact sexual.

Comportament

pe proprietatea școlii

Heterosexuali Homosexuali
A purtat o armă 5% 14%
A băut alcool 4% 12%
A fost implicat într-o bătaie 11% 21%
A fumat 5% 16%
A utilizat tutun care nu se fumează 1% 8%
A folosit marijuana 5% 14%
A amenințat/a rănit cu o armă 6% 18%

Privind înapoi, elevii au fost întrebați dacă înainte de vârsta de 13 ani fumaseră o țigară întreagă (10% dintre heterosexuali versus 25% dintre homosexuali); băuseră alcool (21% versus 35%); fumaseră marijuana (8% versus 21%); făcuseră sex (sexul obișnuit bărbat-femeie, 5% dintre heterosexuali versus 14% dintre homosexuali). Cei care au început devreme au fost în mod consecvent, disproporționat homosexuali. Chiar și înainte de adolescență, o minoritate semnificativă de copii care se vor declara, în cele din urmă, „homosexuali”, fac probleme și se autovatămă. „Copiii buni” care nu intră în „lucruri de adulți” devin, în mod disproporționat, heterosexuali; copiii care fac „lucruri de adulți” sunt mai predispuși să devină homosexuali.

Autovătămarea și delincvența, de asemenea, „au mers împreună” cu homosexualitatea, la fel ca în studiul din Noua Zeelandă, precum arată tabelul următor. Cei înclinați către homosexualitate au fost, de asemenea, mai predispuși să fie supraponderali, să folosească și să abuzeze de alcool, să aibă probleme de alimentație, să petreacă mai mult timp online (dar mai puțin la televizor) și să nu „mănânce corect”.

Concluzii

În mod clar, o minoritate semnificativă de „copii obișnuiți” fac lucruri rele (de exemplu, 22% folosesc marijuana, 2% folosesc heroină) și suferă de depresie din diferite motive (25% s-au simți triști sau lipsiți de speranță timp de 2+ săptămâni). Mulți dintre acești copii obișnuiți pot „cauza probleme” când ajung la vârsta adultă. Dar faptul că vor fi în preajma heterosexualilor îi va „calma pe unii dintre ei” și, dacă vor deveni părinți, copiii lor îi vor ajuta să se maturizeze și mai mult. Pe de altă parte, cei înclinați către homosexualitate vor gravita în jurul altor homosexuali și vor fi încurajați la și mai multă răzvrătire și autovătămare. Violul și violența asociate cu „iubiții” lor îi vor face, fără îndoială, și mai frecvent deprimați.

Din nefericire, indiferent cât de minunat este mediul familial sau școlar, o mică fracțiune dintre copii vor ajunge rău. Dacă mediul familial sau școlar este deficient, o largă fracțiune vor ajunge rău. Dar în studiile care „privesc înapoi” (adică longitudinale), parcursul vieții delincvenților, al utilizatorilor de droguri sau al homosexualilor este similar. Ei intră în „lucruri rele” la o rată mai înaltă și de la vârste mai mici.

Observați că aproximativ 2% dintre adolescenți erau „nesiguri” dacă aveau să se alăture taberei homosexuale sau heterosexuale. Ar putea acordarea de protecții speciale pentru un anumit tip de răzvrătire – în acest caz homosexualitatea – să-i încurajeze pe acești copii să o încerce? În timp ce constatările studiilor mai vechi nu s-au bazat pe eșantioanele excelente ale investigațiilor recente, se deduce că rata „încercării” homosexualității este în creștere. Cei „nesiguri” sunt acolo ca să fie agățați. Dacă școlile protejează homosexualitatea și acordă atenție în plus elevilor homosexuali, creează stimulente pentru cei nesiguri ca să fugă de heterosexualitate. Dacă utilizatorilor de droguri li s-ar acorda aceleași protecții și aceeași simpatie ca homosexualilor, credeți că am avea mai puțini dependenți de droguri?

Comportament Heterosexuali Homosexuali
Nu a purtat niciodată centură de siguranță 12% 21%
A fumat zilnic 8% 24%
Fumător în prezent 14% 31%
S-a simțit trist/lipsit de speranță timp de 2+ săptămâni în timpul anului 25% 46%
A luat serios în considerare sinuciderea 12% 35%
A încercat să se sinucidă și a fost tratat de un medic/o asistentă 6% 27%
A folosit vreodată marijuana 38% 58%
Folosește în prezent cocaina 2% 14%
Folosește în prezent heroina 2% 14%
A folosit vreodată steriozi 2% 14%
Și-a injectat droguri 2% 12%
Folosește în prezent marijuana 22% 35%

Îi poate domoli educația pe copiii rebeli și îi poate împiedica să se autovatăme? Poate că da, dar dovezile de până acum nu sunt prea încurajatoare. De exemplu, un studiu amplu, bine condus, făcut timp de mai mulți ani, care a studiat educația bazată pe școală, a găsit că, în esență, ea nu a avut niciun efect asupra ratelor fumatului la vârsta adultă.[4] Aparent, acest gen de dovezi nu sunt în acord cu CDC. Autorii studiului curent al CDC avertizează că datele lor arată că copiii homosexuali ar trebui să fie în mod special „educați” și protejați. Dar unde sunt avertizările similare pentru adolescenții care fumează, sunt utilizatori de droguri sau sunt promiscui? De ce ar trebui ei să fie „ignorați intenționat” de agenții federali? La urma urmei, ce este corect este corect… nu-i așa?

Note

[1] Cameron P. ș.a. (2005) Homosexual sex as harmful as drug abuse, prostitution, or smoking. Psychological Reports, 96; 915-961.

[2] Kann L. ș.a. (2011) Sexual Identity, Sex of Sexual Contacts, and Health-Risk Behaviors Among Students in Grades 9-12 – Youth Risk Behavior Surveillance, site-uri selectate, Statele Unite, 2001-2009 (6/10/11).

[3] Fergusson D. L. ș.a. (1999) Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people? Archives of General Psychiatry, 56; 876-880.

[4] Peterson A. V. ș.a. (2000) Hutchinson smoking prevention project: long-term randomized trail in school-based tobacco use prevention – results on smoking. Journal of the National Cancer Institute, 92; 1979-91.

[FRR September 2011, Homosexuals Disruptive From the Get-Go. Copyright © 2011 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Telefoane de intimidare și agresare din partea homosexualilor

Samuel Tuţac în dialog cu Ioan Ciobotă

Ioan Ciobotă: Stimaţi ascultători, sunt Ioan Ciobotă şi vă prezint rubrica La ordinea zilei. După emisiunea de ieri pe tema scandalului care a avut loc în data de 8 martie la Universitatea de Vest din Timişoara, când la o conferinţă organizată de Coaliţia pentru Familie din România un grup de activişti LGBT au deranjat şi au tulburat, şi au urlat, şi au strigat, şi încontinuu au avut ceva de comentat în timpul conferinţei, deci pur şi simplu au vrut să distrugă conferinţa respectivă… Şi nu doar la Timişoara, şi la Cluj s-a întâmplat acelaşi lucru. Am discutat pe larg ieri în emisiunea La ordinea zilei despre acest lucru, am luat şi părerile activiştilor LGBT, le-am dat un spaţiu mai mult decât generos în emisiune să-şi exprime punctele de vedere, am răspuns la toate elucubraţiile lor, apoi am avut interviu cu Preşedintele Coaliţiei pentru Familie, cu domnul Mihai Gheorghiu, şi am avut o discuţie a colegilor mei în studio pe această temă. Când s-a terminat emisiunea de ieri m-a sunat cineva, un bărbat, nu s-a recomandat, mi-am dat seama din ce spunea că este homosexual. Vreo oră m-a ţinut la telefon cu urlete şi strigăte: „Să nu mai spui aşa ceva!” Evident că i-am spus, oarecum în acelaşi registru, că voi spune cât vreau aşa ceva şi cât pot. Dar ce l-a deranjat cel mai tare a fost că, la un moment dat, unul dintre colegii mei în discuţie spunea că în spatele lor este Satana. Şi spunea: „Cum poţi să spui că-i Satana în spate, că asta e instigare la ură?” Răspunsul meu a fost: „Când medicul îţi spune că ai cancer, te instigă la ură sau îţi spune că ai cancer pentru că vrea să-ţi facă un bine? Noi, din contră, vă iubim, nu iubim păcatul vostru, vă iubim şi credem că este important să vă spunem că ajungeţi în iad. Când a auzit-o şi pe asta cu iadul, vă daţi seama. Stăm de vorbă prin telefon cu pastorul Samy Tuţac. A fost prezent şi dânsul acolo la conferinţă, a văzut tot ce s-a întâmplat, toată tulburarea pe care au făcut-o, toată acea agitare şi instigare provocată de acei activişti într-o conferinţă într-un spaţiu închiriat în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara. Mai întâi, cum comentaţi ceea ce s-a întâmplat în data de 8 martie la conferinţă?

Samuel Tuţac: În primul rând, am venit acolo pregătit pentru aşa ceva, pentru că vorbisem cu un prieten care a participat la conferinţa de la Cluj cu o seară înainte şi ne-a povestit ce s-a întâmplat, şi m-am aşteptat că ceva similar se va încerca şi la Timişoara. Însă nu m-am aşteptat să fie chiar atât de agresivi. Şi acum nu aş vrea să mă judece nimeni, dar ca să faci aşa ceva într-o conferinţă unde tu nu ai închiriat de la nimeni sală, n-ai achitat nicio taxă, pur şi simplu ai fost invitat acolo ca să participi, adică nimeni nu a fost invitat personal, a fost invitaţie generală, mi se pare şi o dovadă de lipsă de bun simţ, şi de probleme de creştere, până la urmă.

I.C.: Pentru mine a fost surpinzător. Am făcut interviu cu ei la finalul conferinţei în faţa universităţii, cu acel grup de agitatori, şi erau foarte normali, şi am spus: „Domnule, pentru mine este şocant. Acum sunteţi foarte normali şi înainte v-aţi comportat…”

S.T.: Deci au venit ca un grup pregătit…

I.C.: Cu un scop clar.

S.T.: Cu un scop clar. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu spun că erau spălaţi pe creier, dar aveau o abordare, acolo cel puţin, sus în sală, a unor oameni spălaţi pe creier, care ştiau o poezie. Şi fiecare urla dintr-un colţ sau altul poezia respectivă. Ba că e minciună, ba că violenţa în familie, ba incestul din Geneza nu ştiu cât, şi aveau ei acolo nişte slogane pe care le enunţau. Şi a mai fost ceva foarte interesant. Sigur, aici părerile sunt împărţite, dar eu rămân la părerea mea, pe care am împărtăşit-o şi cu domnul Mihai Gheorghiu, şi amândoi am fost de acord că aşa a fost. Era un domn care chipurile a venit acolo să apere Coaliţia pentru Familie. Dar noi nu luptăm cu astfel de arme, pentru că noi ştim, şi spuneai ceva mai devreme că în spatele acestor acţiuni este Diavolul şi aşa este, Satan este în spate. Şi noi, ca şi creştini, trebuie să ştim că nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, noi nu ne luptăm cu oameni. Lupta este cu duhurile…

I.C.: Dacă spuneţi că este Diavolul în spate, după emisiunea de astăzi din nou mă aştept să fiu asaltat.

S.T.: Păi dar spune Scriptura că noi ne luptăm cu duhurile răutăţii. Şi acel domn, care şi el era tot agitator, se certa cu ei, făcea spectacol, ei l-au filmat şi am văzut că după aceea că au postat şi ei ce i-a interesat pe ei, cum omul acesta i-a ameninţat că o să-i bată sau chestii din astea. Ori acest domn, care făcea pe apărătorul Coaliţiei pentru Familie, a făcut foarte mult rău. Impresia mea este că erau înţeleşi, că rolul lui era să tulbure, de asemenea. A fost ceva similar cu… Am văzut la una din demonstraţiile antiguvernamentale de la Bucureşti, când au adus un grup de agitatori acolo. Ziceau că galeriile de fotbal, după acea galeriile de fotbal au spus că nu sunt de-ai lor sau numai unii erau. Deci aşa au venit şi aceştia, doar că au încercat să joace această scenetă, inclusiv cu, vezi Doamne, unul care ne apără. Dar el făcea gălăgie şi deranja la fel ca cei care au venit acolo să-i sprijine.

I.C.: Deci a fost un scenariu foarte perfid şi chiar aş îndrăzni să spun că a fost o nesimţire crasă din partea celor care au tulburat conferinţa.

S.T.: Da, o abordare lipsită de tact, de bun simţ. Asta mă deranjează cel mai tare. Vreau să spun, şi cred că aici noi trebuie să fim foarte atenţi, nu vrem ca mişcarea noastră să fie cunoscută altfel decât ca o mişcare a iubirii, nu o mişcare a urii. Dar este trist că aceşti oameni vin şi vorbesc despre democraţie, despre toleranţă şi de fapt tot ceea ce îşi doresc este ce poate fi mai rău, şi anume o mixtură între anarhie şi dictatura unei ideologii pe care ei o propagă, care nu are nimic de-a face nici cu drepturile omului. Pentru că aceste aşa-numite drepturi ale omului mii de ani societatea le-a taxat drept perversiuni. Şi acum ei vor să-şi legalizeze perversiunile, mai mult decât atât, vor să mă oblige pe mine să spun cât de frumoase sunt aceste perversiuni, cât de bucuros sunt cu ele, chiar să stau drepţi şi să cânt Deşteaptă-te, române! în timp ce mă bucur de toate perversiunile lor. Ori abordarea aceasta este una dictatorială.

I.C.: Deci, pur şi simplu, urla la mine ieri la telefon să nu mai abordez acest subiect, să nu mai spun aşa ceva. Urla la telefon deci.

S.T.: Da, da. Deci ce am observat la ei, şi asta am văzut şi în Vestul Europei, şi în America, ceea ce îi deranjează cel mai tare este Biserica creştină. Îi deranjează foarte mult creştinismul, valorile creştine, îi deranjează creştinismul autentic, îi deranjează faptul că Sfânta Scriptură îi incriminează. Dar ei trebuie să înţeleagă că noi, atunci când le spunem că sunt păcătoşi, nu facem altceva decât să le facem un bine. Pentru că, dacă nu recunosc păcatul lor şi nu se pocăiesc de păcatul lor, şi nu se întorc la Dumnezeu, care îi poate elibera, cu siguranţă vor sfârşi în iad. Eu ştiu că sună pentru unii: „Vai, cum a putut să spună de iad?” Păi am putut să spun pentru că – pentru cei necunoscători – Biblia vorbeşte de mai multe ori despre iad decât despre cer chiar.”

I.C.: Este o instigare la ură să le spuneţi, să le spunem despre iad şi despre faptul că vor sfârşi…? Eu îi spuneam ieri: „Domnule, când un medic îţi spune că ai cancer, din dragoste, din respect îţi spune, nu din ură.”

S.T.: Nu e niciun fel de… Ce instigare la ură să fie? Ar fi instigare la nepăsare să nu spun aşa ceva. Dacă eu ştiu şi am convingeri ferme, pe baza a ceea ce Dumnezeu spune în Cuvântul Lui, unde spune foarte clar Scriptura că afară din Împărăţia lui Dumnezeu vor fi curvarii, preacurvarii, homosexualii, travestiţii şi toată gama asta. Şi apoi să fie foarte clar, noi niciodată n-am spus că numai homosexualitatea este perversiune. Sunt şi alte păcate care intră la categoria aceasta: adulterul, curvia sunt toate păcate pe care Dumnezeu le pedepseşte la fel şi pentru care la fel este nevoie de pocăinţă. Problema homosexualităţii este că, dacă celelalte păcate sunt păcate, să zic fireşti, astea în plus mai sunt şi împotriva firii, pentru că de la bun început Creatorul a creat bărbat şi femeie, nu bărbat şi bărbat, nu femeie şi femeie. Eu aş vrea să vină careva dintre aceşti mari apărători ai agendei LBGT, să vină cu părinţii lor împreună şi să vedem dacă vreunul din ei a fost născut de Ion şi Gheorghe. Şi dacă s-a întâmplat aşa, atunci poate sunt dispus să mai vorbim, să mai vedem. Dar fiecare dintre ei au mamă şi tată. Acum dintr-odată, de zece, cincisprezece, de douăzeci de ani de când i-a lovit damblaua aşa rău de tot, fiindcă chestiunile astea sunt vechi, dar nu i-a venit nimănui ideea în trecut să le legifereze şi să facă din ele normă… Şi să ajungi să compari, vezi Doamne, suferinţele nespus de mari pe care homosexualii le au în societate cu sclavia de pe vremuri şi eliberarea din sclavie este o spălare pe creier cât cuprinde. Şi dacă în direcţia asta se duce societatea, atunci cu siguranţă nu e nevoie să lovească pământul niciun meteorit, nu-i nevoie să se întâmple niciun cataclism, nu-i nevoie de niciun cutremur de 15 grade pe scara Richter ca să radă tot. Pur şi simplu, ce spune Pavel la Romani, capitolul 1, asta e nevoie, Dumnezeu să-i lase în voia minţii lor blestemate. „Pentru că s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Şi când ai de-a face cu oameni nebuni, nebunii, n-ai ce să faci, o să distrugă casa de nebuni. Dacă o să transforme toată planeta într-o casă de nebuni, în cel mai scurt timp o să o facă praf.

I.C.: Aţi citat din Pavel, dar ei nu-l suportă pe Pavel. Am discutat cu mai mulţi şi au spus la fel: „Nu ne interesează Pavel! Cine e ăsta care şi-a ucis fraţii, care i-a întemniţat, care…?” Şi le-am spus: „Domnule, da, e adevărat, Pavel spune despre el însuşi că a fost un prigonitor până L-a întâlnit pe Cristos.” „Nu, noi doar cu Cristos. Cristos nu spune nimic rău despre homosexuali.” Cum comentaţi aceste afirmaţii?

S.T.: Da, e o abordare prostească, în primul rând nu are nimic de-a face cu Scriptura. Nu, Cristos a vorbit cât se poate de clar împotriva păcatului, a vorbit cât se poate de clar împotriva păcatelor sexuale şi le-a condamnat pe toate. Şi apoi, hai să fim serioşi! Pavel a scris inspirat de Dumnezeu. Fiecare cuvânt din Scriptură este inspirat de Dumnezeu. Aşa că faptul că le-a scris Pavel sau că le-a scris unul din evanghelişti şi a notat cuvintele lui Cristos… Nu au autoritate mai mică sau mai mare, ci autoritatea Scripturii este aceeaşi, pentru că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.

I.C.: Ei ar vrea să-l scoată pe Pavel, să aibă doar aşa, un Cristos hippie, un Cristos după modelul lor.

S.T.: Bun, cristosul acesta pe care vor să-l desemneze unii şi alţii nu există în realitate. Cristosul biblic, dacă vrei să-L vezi în toată splendoarea Lui, te uiţi în Evanghelii şi-L vezi mai ales în latura Lui umană, şi apoi te uiţi în Apocalipsa şi-L vezi în latura Lui divină, şi atunci vei înţelege până la capăt cum e. Spune Ioan în Apocalipsa, şi Ioan e acelaşi Ioan care a stat cu El la cina cea de taină şi şi-a sprijinit capul de pieptul lui Isus, şi spune: „Când L-am văzut – zice în Apocalipsa, capitolul 1 – am căzut la picioarele Lui ca mort.” Când L-a văzut în toată gloria Lui după moarte, după înviere, după înălţarea şi glorificarea Lui. Deci oamenii aceştia inventează lucruri care nu există. Dar vreau să mai spun ceva. Ai fost şi tu acolo, am fost şi eu, dar ce am observat a fost şi următoarea chestie. Au fost destul de mulţi tineri studenţi, probabil mulţi dintre ei de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, şi au fost oameni şi intelectuali, şi diverse persoane. Dar din punctul meu de vedere, şi asta am discutat şi cu părintele care venise acolo din partea Mitropoliei, prea puţin totuşi, prea puţini creştini. Şi mai ales cei din spectrul evanghelic foarte puţini. În afară de voi, cei de la Vocea Evangheliei, de mine şi de încă câţiva pe acolo, foarte, foarte puţini au venit. Pentru că o altă problemă este că mulţi creştini nu vor să se expună şi se ascund în spatele unei ipocrizii crase că noi stăm cuminţi în banca noastră sau în cămăruţă şi ne rugăm. Nu am convingerea că aceia care tot îi dau cu cămăruţa se roagă. De asemenea, ştiu că toţi cei care merg la luptă întotdeauna se roagă şi este aşa o ipocrizie crasă să-ţi ascunzi inactivitatea şi poate uneori şi frica, frica că nu-ţi cunoşti identitatea, că nu ştii cine eşti, că nu ai curajul să ieşi să confrunţi pe alţii sau să fii confruntat de alţii. Cred că Biserica ar trebui să mai dea jos din zidurile pe care le-a ridicat în jurul ei şi să iasă în societate. Cum ziceai într-o discuţie a noastră privată, şi acum sper să nu te superi că o divulg, îmi spuneai atunci seara, după ce ai ajuns acasă, că locul nostru acolo în stradă trebuie să fie, acolo în mijlocul acestor oameni. Chiar dacă ei sunt împotriva noastră, noi trebuie să le arătăm că, deşi suntem împotriva păcatului lor, îi iubim pe oameni şi vrem ca ei să audă Evanghelia lui Cristos. E clar că nu o să vină la bisericile noastre, dar dacă vrem ca ei să fie transformaţi, noi ştim că numai Evanghelia harului lui Dumnezeu îi poate schimba şi îi poate transforma. Şi atunci noi trebuie să îndrăznim să ne ducem acolo. Noi suntem doar câţiva care îndrăznim să ne ducem, iar marea masă, în loc să ne susţină, adesea ne atacă, chiar ai noştri. E foarte delicat. Când te atacă oameni ca aceştia e una, dar când te atacă tocmai fraţii tăi, atunci stai să te întrebi pe ce lume trăim sau ce se întâmplă? Deci chiar avem nevoie să ieşim din această ipocrizie religioasă în care am intrat şi să înţelegem că noi avem această soluţie de care ei au nevoie, şi soluţia este Evanghelia harului Domnului Isus Cristos.

I.C.: Am avut impresia că au un ghid al agitatorului homosexual. Căci aşa cum spuneaţi, aveau câteva teme şi, de exemplu, urlau acolo: „Spune Biblia în Geneza 19 despre incest.” Bun, Biblia spune despre incest, spune despre curvie. De ce spune Biblia aceste lucruri?

S.T.: Pentru că uite, numai un exemplu să-ţi dau, foarte practic. La Biserica Betel noi avem un studiu pe cartea Geneza. Şi aseară am studiat Geneza capitolul 38, unde e un capitol ciudat, sunt nişte lucruri dureroase şi întunecoase care sunt prezentate acolo, este episodul dintre Iuda şi Tamar. Tocmai spuneam fraţilor şi surorilor de la Betel că uneori mulţi dintre noi avem impresia că astfel de texte care apar în Scriptură ar trebui citite în şoaptă, cu lumina stinsă, să nu ne vadă nimeni că citim de acolo. Dar tocmai Scriptura, fiind insuflată de Dumnezeu… Dumnezeu în suveranitatea Lui, a decis ca toate aceste lucruri, unele dintre ele dureroase, întunecoase, care s-au întâmplat, să fie prezentate ca să vedem până la urmă cum Îşi scoate Dumnezeu gloria chiar şi din aceste chestiuni scandaloase, păcătoase. Tocmai că dacă Biblia ar fi fost o carte făcută de călugări sau de rabini evrei, toate chestiunile acestea şocante şi discutabile din perspectiva unora n-ar fi fost acolo. Dar tocmai asta este o dovadă în plus că Dumnezeu a vrut să fie prezentate lucrurile aşa cum s-au întâmplat. Iar chestiunea cu incesul de care tot fac ei caz, să-mi fie cu iertare, nu e lăudată, e condamnată, doar că e prezentată aşa cum s-a întâmplat.

I.C.: Da. La final, o întrebare care era pe buzele tuturor: De ce Coaliţia pentru Familie nu a chemat poliţia? Şi răspundeau: „Domnule, abia ar fi aşteptat aceşti agitatori să fie scoşi de picioare afară de poliţie şi să se filmeze…

S.T.: Da, pentru că, aşa cum ai spus, şi noi avem convingerea asta…

I.C.: Da, dar este deja o teamă inculcată în cei care organizează?

S.T.: Nu, nici vorbă. Ţi s-a părut că domnul Gheorghiu se temea de ei? Mie mi s-a părut că i-a pus la punct în final într-un mod elegant, decent şi n-au mai avut replici la final. Nu, este o abordare de felul acesta. E clar că aceşti oameni lucrează după manual, au exact ceea ce trebuie să spună şi cum trebuie să se agite. Iar pentru ei victimizarea… Cu asta au câştigat peste tot în lume, cu victimizarea. Uite, ne-au dat afară, uite, au chemat poliţia, ne-au bătut, suntem ca pe vremea lui Ceauşescu, persecutaţi şi aşa mai departe. Nu, abordarea Coaliţiei pentru Familie este una extrem de inteligentă. Uitaţi noua toleranţă! Priviţi la noile valori democratice! Cu ghilimelele de rigoare. Şi ai văzut, răspunsul sălii a fost prin aplauze. Şi chiar îi spuneam părintelui de la Mitropolie că la un moment dat îmi venea să mă ridic şi să spun tuturor: „Oameni buni, haideţi să cântăm Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!” Sunt convins că ceva draci ar fi fugit din zonă rapid auzind asta şi poate că unii dintre ei s-ar fi calmat. Şi ai văzut, când au încheiat studenţii de la Teologie Ortodoxă cu acea rugăciune cântată, ce linişte s-a făcut în sală şi nimeni n-a mai ciripit nimic acolo. Deci eu cred că abordarea a fost una înţeleaptă. Sigur, trebuie să ai ficat tare ca să poţi să rezişti la toate injuriile şi la toate urletele acelea care parcă veneau din iad. Că asta m-a şocat şi pe mine, când îi auzeam vorbind cu tine în stradă, mi se părea că sunt alţi oameni. Pe când acolo, în sală ziceai că e acela pe care îl chema Legiune, „că suntem mulţi”, aşa făceau.

I.C.: Da. La finalul discuţiei noastre aş mai reveni încă o dată la cele două întrebări esenţiale pe care mi le-a pus ieri ascultătorul nostru, şi anume: Este Satana în spatele lor? Şi ceea ce facem noi este instigare la ură sau este dragoste?

S.T.: Ceea ce facem noi nici într-un caz nu este instigare la ură, ceea ce facem noi este apărarea în dragoste a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar: Creatorul i-a creat sau i-a făcut, sau i-a zidit parte bărbătească şi parte femeiască. Orice altceva vine de la Satan, vine de la Cel Rău. Şi este clar că dincolo de toată agenda LGBT, dincolo de toată agenda globalistă, dincolo de toată agenda aceasta progresistă a celor care încearcă să mutileze, să distrugă personalitatea umană, societatea umană, distrugând familiile, este clar că în spate este Diavolul. Pentru că Domnul Isus a spus atât de clar în Ioan 10:10, punând în contrast scopul pe care El îl are cu privire la noi şi scopul pe care Diavolul îl are cu privire la oameni, şi a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. În schimb, hoţul – adică Diavolul – nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.” Dacă scopul lui Dumnezeu este să ne binecuvânteze, pentru că ce altceva înseamnă viaţă din belşug decât o viaţă binecuvântată de Dumnezeu, scopul lui Satan este să ne distrugă. Şi e clar că în spatele acestor oameni, chiar dacă unii dintre ei nu sunt conştienţi de asta, este Diavolul, care de la bun început a fost şi este tatăl minciunii, şi care încearcă să distrugă ceea ce Dumnezeu a creat.

I.C.: Pe pagina de Facebook aparţinând organizaţiei MozaiQ, care promovează şi apără drepturile persoanelor LGBT, homosexuali, lesbiene, scrie un mesaj recent: „Ne bucurăm să auzim că la conferinţele organizate în întreaga ţară există rezistenţă şi contestare din partea cetăţenilor care îşi doresc o societate egală în drepturi pentru toţi.” La final aş vrea să vă rog să înălţaţi o rugăciune către Dumnezeu şi mi-a venit în gând faptul că ei repetau – cei cu care am făcut interviul după conferinţă – repetau faptul că şi ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Mă rog, au fost unii care au spus că sunt atei şi că Isus şi Dumnezeu sunt doar un concept şi am întrebat: „Serios? Crucea este doar un concept? Cristos n-a fost o Persoană istorică, a fost doar un concept?” Dar în fine, majoritatea spuneau că şi ei Îl iubesc pe Dumnezeu, şi ei vor să fie creştini.

S.T.: Da, numai că Scriptura spune: „Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu ascultă poruncile Lui.” „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”, a spus Domnul Isus. Restul e poezie. N-are sens să intrăm în toate aceste dezbateri, iar ideea celor cu site-ul pe care l-ai amintit mai înainte, că cetăţenii nu ştiu ce… Acolo a fost o sală plină de oameni, în care a fost un grup minoritar, care a venit acolo pregătit. Şi acum îţi spun eu ceva ce nu am vrut să spun. Ca bănăţean get-beget, nici nu mi s-a părut că vorbeau un dialect din zona noastră, nu ştiu de unde au apărut acolo. Mi se pare că sunt organizaţi, se plimbă dintr-un loc în altul. Nu cunosc exact toate detaliile, doar că mi s-a părut suspect că nu prea vorbeau ca bănăţenii. Iar bănăţenii în general sunt oameni cu mult bun simţ.

I.C.: Să înălţăm o rugăciune către Dumnezeu, cu dragoste pentru homosexuali.

S.T.: Doamne, Te rugăm să binecuvântezi România în vremurile acestea cu înţelepciune, cu dragoste, cu adevăr. Mă rog să binecuvântezi Coaliţia pentru Familie şi bisericile care sunt implicate în a promova familia creştină. Mă rog şi pentru cei care sunt împotrivitori. Doamne, în Numele Domnului Isus Cristos, descoperă-Te şi lor. Ajută-ne pe noi să putem să Te prezentăm în toată frumuseţea Ta, ajută-ne, Doamne, să ne creştem copiii în familii sănătoase şi să nu-şi dorească niciodată să înfiinţeze sau să conceapă în mintea lor alternative pentru familia aşa cum ai dorit-o Tu. Te rugăm să dai binecuvântarea Ta peste ţara noastră şi să nu laşi ca păcatul şi blestemul să pună stăpânire pe ea. Amin.

I.C.: Amin. Mulţumim frumos. Stimaţi ascultători, am stat de vorbă prin telefon cu pastorul Samy Tuţac. Am discutat din nou despre ceea ce s-a întâmplat la conferinţa de la Timişoara. După prima emisiune de ieri pe această temă am primit un telefon de intimidare puternică, aşa, cu urlete, să nu mai spun despre aşa ceva, să nu mai spunem despre aşa ceva. Aş vrea să închei exact cu ceea ce i-a deranjat pe aceşti oameni, în caz că ne ascultă, şi cel puţin ieri ne ascultau: în spatele tuturor celor care se opun lui Cristos, şi lui Pavel, şi Bibliei, şi lui Dumnezeu este Satana, clar. În al doilea rând, faptul că îi spunem unui om că din cauza păcatului lui – fie că acest păcat este homosexualitate sau furt, sau curvie, sau minciună, sau bârfă, sau orice altceva – ţinta, destinaţia finală este iadul, aşa spune Biblia. Şi cred că acesta este un act de dragoste, să spunem aşa ceva. În primul rând nouă înşine, pentru că fiecare este supus unui anumit păcat. Aici se încheie rubrica La ordinea zilei. Dumnezeu să ne dea înţelepciune tuturor să nu ajungem în iad, ci în rai, în locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi prin Domnul Isus Cristos, nu prin faptele noastre bune. Sunt Ioan Ciobotă. Vă mulţumesc pentru atenţie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

[Interviul a fost realizat în data de 10 martie 2017 de Radio Vocea Evangheliei Timişoara. Postul de radio Vocea Evangheliei Timişoara poate fi ascultat în Timişoara şi împrejurimi pe 92,2 FM sau pe internet pe www.rve-timisoara.ro.]

Pentru format audio, clic aici.

Plângerea homosexualilor împotriva Canadei

Societatea îi discriminează, pe bună dreptate, pe cei care fură, nu depun eforturi la serviciu sau escrochează. Pe baza datelor din sănătatea publică, ea îi discriminează, pe bună dreptate, pe fumători sau pe cei care folosesc droguri ilegale. Toată lumea recunoaște cât de greșite și/sau dăunătoare sunt astfel de comportamente și că este nevoie să fie descurajate.

Dar de ce nu se întâmplă același lucru când stilul de viață sexuală al unor oameni este atât de deficient, încât sunt mai predispuși să se sinucidă, să dobândească boli cu transmitere socială și cancere asociate și să nu trăiască la fel de mult ca ceilalți? Dacă ei contribuie mai puțin la societate dar, în același timp, de fapt li se oferă mai mult – în termenii beneficiilor și protecției – decât cetățenilor obișnuiți? Care este efectul protejării lor ca „minoritate sexuală”, în loc de a-i discrimina pe bună dreptate? Răspunsul? Ei cer chiar și mai multă protecție – fiindcă nedreptatea dă naștere la mai multă nedreptate.

Ce argument să folosească ei totuși pentru a obține și mai mult suport din partea societății? Dacă unii oameni costă societatea mai mult decât cei mai mulți și contribuie mai puțin decât cei mai mulți – din cauza a ceea ce îi deosebește de ceilalți ca „minoritate sexuală” – iar ei distrug și mai mult societatea punând stăpânire pe locurile de odihnă, făcând sex în public și făcând tot felul de probleme, de ce ar trebui societatea, pe bună dreptate, să concluzioneze că o puternică discriminare este remediul?

Răspunsul clar: schimbă situația susținând că o astfel de discriminare este inerent nedreaptă și că faptul de a fi discriminat face ca toate aceste lucruri rele să li se întâmple.

De fapt, de ce nu să depună plângere împotriva societății cu astfel de pretexte ca dovezi? Mulți ar putea presupune: „Dacă depun plângere, cu siguranță sunt discriminați pe nedrept.” Mai mult, înregistrarea unei asemenea plângeri ar putea face să pară că societatea este responsabilă că homosexualii sunt mai puțin sănătoși. La urma urmei, cei mai sănătoși oameni nu înregistrează plângeri, afară doar dacă ar câștiga ceva.

Bineînțeles, homosexualii nu sunt nici „normali”, nici deosebit de „sănătoși”. Ei nu-și vor susține niciodată o plângere prin comportamentul lor. Ce succes ar avea o asemenea plângere, dacă homosexualii ar susține în mod public că „și-au pus, în mod nevinovat, penisurile în locuri unde nu aveau ce căuta, s-au infectat, deci… societatea este de condamnat pentru orice infecții și boli care au rezultat…”?

Nu este de mirare atunci că plângerea depusă anul acesta împotriva societății canadiene nu menționează deloc ce fac homosexualii sau consecințele medicale care rezultă din comportamentul homosexual. Dacă îi asculți pe homosexuali vorbind, nu sexul anal sau promiscuitatea cauzează vătămarea, ci dezaprobarea de către societate a activităților lor.

Faptul de a poza în victime a avut efect în cazul SIDA. Sloganul „oricine are SIDA este inocent” pare prea prostesc ca să fi funcționat. Dar a funcționat. HIV primește mai mulți dolari pentru cercetări per persoană infectată decât orice altă boală!

Deci de ce să nu folosească ei aceeași schemă pentru toate celelalte maladii și necazuri asociate cu stilul de viață homosexual? Exact aceasta se întâmplă acum în Canada. Într-o plângere înregistrată în februarie 2009, lobby-ul gay/lesbian/bisexual se plânge de inegalitate! Luați în considerare cum încep ei:

„Suntem canadieni gay, lesbiene sau bisexuali (LGB), care credem că populația gay, lesbiană și bisexuală nu primește programe de suport echitabile de pe baza nevoilor lor, comparativ cu programele de suport pentru populația generală și alte populații minoritare, din partea Sănătății Canadei și Agenției Sănătății Publice a Canadei. În particular, populația gay, lesbiană sau bisexuală nu este inclusă ca populație prioritară și, prin urmare, nu primește fonduri speciale pentru problemele de sănătate de care comunitățile gay, lesbiană sau bisexuală sunt afectate în mod disproporționat. Astfel de inechități există, în ciuda mandatului Departamentului și Agenției, iar ele au stabilit un precedent oferind fonduri speciale pentru alte populații minoritare specifice [precum indienii nativi din Canada].

Aceste departamente guvernamentale ar putea să sugereze că populațiile gay, lesbiană sau bisexuală nu sunt excluse în mod specific din programele și serviciile lor. Totuși, ignorarea nevoilor de sănătate unice ale comunității noastre este o formă de discriminare împotriva comunităților noastre.”

Vă amintiți idealul marxist: „De la fiecare conform abilităților sale, la fiecare conform nevoilor sale”? Activiștii homosexuali nu se referă la niciuna din responsabilitățile lor (adică, „de la fiecare”), dar partea cu „nevoile” se potrivește perfect intereselor lor. La urmare urmei, studiile empirice decente arată că homosexualii generază atât de multe probleme pentru ei înșiși (ca și pentru alții), încât au „nevoie” de toate tipurile de ajutor.

Oamenii căsătoriți trăiesc mai sănătos, mai mult și sunt în general mai înstăriți. Deci, din perspectiva liberală a inechității, are sens că ei ar trebui taxați pentru a acorda „beneficii speciale” celor care urmează interesele homosexuale.

Nu este pur și simplu șocant că guvernul canadian nu „lucrează activ sau metodic pentru a se adresa problemelor unice de sănătate și de bunăstare cu care se confruntă canadienii lesbiene, gay și bisexuali… [Și aceasta chiar dacă] statutul sănătății canadienilor gay, lesbiene sau bisexuali este printre cele mai reduse în populația Canadei”?

Uau! Ce ar fi putut cauza această circumstanță teribilă?

În primul rând, o lipsă de bani pentru liderii homosexuali, lesbiene și bisexuali „pentru a lucra cu guvernul la îmbunătățirea sănătății lor”. Nu știați că „populația gay, lesbiană și bisexuală nu este inclusă ca populație prioritară și, prin urmare, nu primește fonduri speciale pentru problemele de sănătate de care comunitățile gay, lesbiană sau bisexuală sunt afectate în mod disproporționat. Astfel de inechități există, în ciuda mandatului Departamentului și Agenției, iar ele au stabilit un precedent oferind fonduri speciale pentru alte populații minoritare specifice”?

Deci care este dovada acestei discrimănări teribile? Simplul fapt că, aproape după fiecare criteriu, homosexualii sunt mai puțin sănătoși. „Evident”, sexul homosexual este absolut la fel de „sănătos” ca sexul normal, heterosexual, deci probabil că discriminarea „explică” discrepanțele.

Să luăm în considerare enumerarea relelor evidențiate de plângerea homosexualilor, lesbienelor și bisexualilor – toate fiind din vina noastră.

Speranța de viață

În timp ce numărul de studii despre speranța de viață a homosexualilor, lesbienelor și bisexualilor este limitat, ceea ce indică cercetările în mod consecvent este că speranța de viață a homosexualilor, lesbienelor și bisexualilor este substanțial mai scăzută decât cea a populației generale.

Cât de mult? Speranța de viață a bărbaților homosexuali/bisexuali din Canada este de 55 de ani. Și mai puține cercetări au fost făcute despre speranța de viață la lesbienele din Canada, dar indicatorii de sănătate sugerează că, deși nu este la fel de scăzută ca cea a bărbaților homosexuali, tot este mai scăzută decât speranța de viață a populației generale.

Cu siguranță, durata redusă de viață nu este o consecință a ceea ce fac homosexualii – indiferent cât de periculos sau de dezgustător este din punct de vedere biologic. Probabil că ea se datorează faptului că noi refuzăm să spunem și să credem că ceea ce fac ei este la fel de grozav ca ceea ce facem noi.

Sinuciderea

În comparație cu populația heterosexuală, homosexualii, lesbienele și bisexualii au rate de sinucidere de 2-13,9 ori mai ridicate decât populația generală. O cifră citată de obicei mai des este că homosexualii, lesbienele și bisexualii au o rată de sinucidere de 3 ori mai mare decât populația generală și că homosexualii, lesbienele și bisexualii reprezintă 30% din toate sinuciderile din Canada.

Institutul pentru Cercetarea Familiei este de acord că violența – inclusiv sinuciderea – este mai obișnuită la cei care se implică în homosexualitate. Cu cât mai mult? Greu de spus – deoarece cei care reușesc să se sinucidă nu pot fi chestionați.

Rata de sinucidere a rămas, destul de constant, la 11/100000 de persoane în SUA și la aproximativ 12/100000 de persoane în Canada. Cele mai multe sinucideri par să fie asociate cu consumul de droguri sau alcool. După cum cunoaște Institutul pentru Cercetarea Familiei, singurul studiu care a făcut o autopsie socio-psihologică a unui set de sinucideri a găsit un exces, dar nu un dublu, de sinucideri la cei care s-au angajat în homosexualitate. Diferența nu este destul de mare pentru a fi „semnificativă din punct de vedere statistic”.

Dacă 1,7% dintre canadienii identificați de Statisticile Canadei ca „homosexuali” comit 30% din toate sinuciderile (adică, ~ 1200 de sinucideri pe an), viața lor trebuie să fie mizerabilă, deoarece o astfel de cifră ar sugera o rată de sinucidere de aproximativ 25 de ori mai ridicată la acest subgrup. Institutul pentru Cercetarea Familiei are îndoieli cu privire la această afirmație, dar dacă ea este cât de cât apropiată de adevăr, ea reprezintă un fapt suficient pentru a condamna comportamentul homosexual și pentru a le băga asta în cap copiilor la școală. Ei ar trebui să fie încurajați să stea departe de copiii sau adulții care cochetează cu homosexualitatea, în loc să fie introduși în homosexualitate ca posibilă alegere „sănătoasă”.

Cu siguranță, rata ridicată de sinucidere nu este o consecință a ceea ce fac homosexualii – a instabilității lor, a promiscuității lor etc. Probabil că ea se datorează faptului că noi refuzăm să spunem și să credem că ceea ce fac ei este la fel de grozav ca ceea ce facem noi!

Fumatul

Studiile au găsit că homosexualii, lesbienele și bisexualii au rate ale fumatului de 1,3-3 ori mai ridicate decât rata populației generale. Studiile pe tineri homosexuali, lesbiene și bisexuali au indicat rate ale fumatului chiar și mai ridicate, un studiu pe tinerele lesbiene din partea de sud a Statelor Unite susținând că 78% dintre ele erau fumătoare.

Institutul pentru Cercetarea Familiei este de acord cu această afirmație. Cei care se implică în homosexualitate sunt considerabil mai predispuși să fumeze.

Sănătatea Canadei și Agenția Sănătății Publice a Canadei au finanțat campanii extensive de marketing public pentru a reduce ratele de fumat, deși puține campanii au avut ca țintă comunitățile de homosexuali, lesbiene și bisexuali. Ca în cazul sinuciderii, fumatul poate fi prevenit și, cu programe corespunzătoare, rata fumatului la homosexuali, lesbiene și bisexuali ar putea fi substanțial redusă.

Observați că, în timp ce homosexualii au primit aparent cel puțin unele sume de bani pentru „campanii extensive de marketing”, rezultatul a fost zero – homosexualii tot sunt mai predispuși să fumeze. De ce, dacă au fost „luați ca țintă” (deși nefrecvent) pentru campaniile de marketing? Fiindcă nicio campanie de marketing sau de educație nu a arătat vreodată că a redus fumatul pe termen lung. Niciuna. Pentru nimeni, ca să nu mai vorbim de homosexuali.

Deci de ce a scăzut rata fumatului? Parțial deoarece costă mai mult în zilele noastre (mai precis, sunt mai multe taxe), dar în special fiindcă – în armonie cu cercetările și recomandările Directorului Institutului pentru Cercetarea Familiei, Dr. Paul Cameron, de la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 – accesul fumătorilor este interzis în restaurante, clădiri publice etc.

Cei care sunt ținuți în carantină sunt discriminați de alții fiindcă „societatea” a spus ori că fac ceva greșit, ori că au o boală sau o stare contagioasă. Unii se opresc din cauza inconvenientului. Unii se opresc dn cauza acestei discriminări. Dar un lucru este sigur – faptul că sunt puși în carantină îi descurajează pe mulți să adopte obiceiul, iar pe alții să-l continue. Același lucru este adevăat cu privire la homosexualitate: societatea primește mai mult din ceea ce protejează și laudă, mai puțin din ceea ce este dificil și discriminat.

Alcoolismul

Studiile despre ratele alcoolismului la persoanele LGB arată rate de 1,4-7 ori mai mari decât rata populației generale.

Institutul pentru Cercetarea Familiei este de acord cu această evaluare. Cei „dependenți” de un lucru sau de o substanță (în acest caz, de comportamentul homosexual) sunt mai predispuși să fie „dependenți” și de un alt lucru sau de o altă substanță. Fumătorii sunt mai predispuși să folosească droguri ilegale. Toxicomanii sunt mai predispuși să se implice în homosexualitate, să participe la violență etc.

Depresia

Se estimează că 5% din populația generală experimentează depresia severă la un anumit moment în viață. Totuși, studiile despre depresie din comunitatea LGB arată rate de 1,8-3 ori mai ridicate.

Institutul pentru Cercetarea Familiei este de acord că viața „homosexuală” îi duce pe mulți la depresie severă.

HIV/SIDA

În domeniul HIV/SIDA inegalitățile din politicile și programele Sănătății Canadei și Agenției Sănătății Publice a Canadei vizavi de persoanele LGB sunt ilustrate cel mai clar. Bărbații homosexual și bisexuali… reprezintă 76,1% din cazurile de SIDA, de când au început să fie păstrate statistici… Comunitatea LGB duce greul epidemiei HIV/SIDA, dar la 25 de ani după prima apariție a epidemiei în Canada, încă nu există niciun program și nicio strategie dedicată lor – și prin extensie, o finanțare suficientă – pentru a aborda epidemia în comunitatea LGB.

Dacă folosim cifra de 1,7% de la Statisticile Canadei pentru procentajul populației homosexuale sau bisexuale, atunci rata infecției cu HIV este de cel puțin 26 de ori mai ridicată decât la populația generală.

Bineînțeles, cei care practică homosexualitatea se expun la tot felul de riscuri. Dar faptul că „duc greul” evocă imaginile unei armate de viruși răspândindu-se prin țară, și fie homosexualii cei curajoși care se află în prima linie și înfruntă direct amenințarea, fie homosexualii nevinovați sunt pe nedrept luați drept țintă pentru infecție!

Faptul trist este că acești oameni au primit și au răspândit boala din cauza obiceiurilor lor sexuale, nu din cauza cavalerismului lor sau a unei conspirații infame care îi vizează pe practicanții homosexualității.

Cancerul

Bărbații homosexuali, lesbienele și bărbații bisexuali prezintă un risc crescut pentru anumite cancere și, drept rezultat, datorită orientării lor sexuale și din cauză că mesajul prevenirii nu are ca țintă comunitățile LGB. Datorită ratelor mai ridicate ale fumatului și consumului de alcool, populațiile LGB prezintă un risc mai ridicat pentru cancerul de plămâni și de ficat. Bărbații homosexuali și bisexuali activi din punct de vedere sexual au o prevalență mai ridicată a semnelor precursoare cancerului anal, datorită expunerii frecvente la papilloma virusul uman, un virus despre care se crede, de asemenea, că este un contributor la ratele ridicate de cancere la cap și gât la aceeași populație.

Se raportează că lesbienele prezintă un risc crescut pentru cancerul de sân, pe baza factorilor de risc particulari, mai prevalenți la această populație. Lesbienele prezintă, de asemenea, risc crescut pentru cancerul cervical.

Rușine societății! Bieții homosexuali suferă din cauză că nu am găsit o cale de a preveni infectarea lor sau de a-i vindeca. La urma urmei, ei fac doar ceea ce orientarea lor sexuală îi „forțează” să facă.

Donarea de sânge și de organe

În timp ce recunoaștem că Serviciile Canadiene pentru Sânge sunt principalul responsabil pentru politicile cu privire la siguranța transfuziilor de sânge, credem că Sănătatea Canadei, care finanțează Serviciile Canadiene pentru Sânge, este în fond responsabilă pentru politicile care împiedică orice bărbat homosexual sau bisexual să doneze sânge dacă a avut contact sexual cu un alt bărbat după anul 1977. Deoarece această politică nu are nicio bază științifică, este posibil ca unii oficiali de la Sănătatea Canadei să se teamă încă de riscul de a fi dați în judecată din cauza rolului pe care l-au avut în scandalul sângelui infectat și să adopte o acțiune care să îi protejeze pe ei, în detrimentul canadienilor LGB?

Hm… sute de canadieni au fost infectați prin utilizare de sânge de la bărbați homosexuali. Din nefericire, renunțarea la restricția donării de sânge de către homosexuali și folosirea celor mai bune și mai noi teste de sânge nu vor elimina riscul, doar îl vor reduce: poate la cel mult o transfuzie infectantă pe an. Ce este mai important: menținerea rezervei de sânge sigure pe cât posibil mai aproape de 100% sau mulțumirea homosexualilor prin eliminarea restricțiilor curente de donare?

Alte țări și-au examinat politicile și au făcut schimbări cu privire la donarea de sânge de la bărbații homosexuali și bisexuali. În Statele Unite, un purtător de cuvânt de la Crucea Roșie Americană a spus: „Nu pare rațional să tratăm sexul homosexual diferit de sexul heterosexual.” Nu există o justificare științifică reală pentru menținerea interdicției discriminatorii pe viață pentru donarea de sânge pentru bărbații care fac sex cu bărbați. Totuși, o asemenea politică transmite un mesaj puternic că bărbații homosexuali și bisexuali sunt o amenințare pentru sănătatea publică.

Este o glumă? „Nu pare rațional să tratăm sexul homosexual diferit de sexul heterosexual.” Sexul homosexual este în mod inerent periculos și dezgustător din punct de vedere biologic. Pentru a-i mulțumi pe homosexuali, trebuie să trăim toți acceptând o minciună. Indiferent ce spune Crucea Roșie, sexul heterosexual este necesar pentru ca societatea noastră să continue; sexul homosexual este – când este cel mai inofensiv – neproductiv și, de obicei, răspândește boli. Oamenii sunt „homofobi” pentru că ar trebui să fie.

Cine știe dacă guvernul canadian va decide că publicul general va trebui să-și asume un risc în plus pentru a satisface sensibilitățile homosexualilor? Și desigur, dacă activiștii homosexuali vor câștiga procesul, publicul general va trebui să plătească mai mulți bani pentru ca activiștii homosexuali să-i folosească pentru a „încerca să prevină” excesele sinuciderilor, bolilor cu transmitere sexuală, omuciderilor etc. asociate cu comportamentul homosexual.

Morala poveștii: nedreptatea dă naștere la și mai multă nedreptate.

[FRR May 2009 – Gay Complaint Against Canada. Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 94